Cei mai SEXY bikini din lume

Bikinii, mai pe sleau, slipurile, in limbaj american, pana sa ajunga indesati prin sertarasele noastre, au avut de strabatut drumuri cu ditamai damburile. S-au ciocnit de pudibonderia oamenilor si s-au ales cu ceva cicatrici de la cuvintele taioase care Ie-au fost adresate. N-au picat indiferenti nimanui. Dimpotriva. Au rascolit lumea si au starnit curiozitati ca doar vorba-aceea: ce lasa sa se vada e interesant, iar ce ascund e esential!

Bomba atomica a modei

Certificatul de nastere al bikinilor a fost semnat in momentul in care, taind costumul de baie in doua, s-a decis expunerea buricului. Pina la crearea „deux-pieces“-ului, cele despre care se stie ca si-au etalat vreodata bucatica de piele erau angajatele circului, sclavele - in vremurile vechi, sclavii erau tinuti goi, hainele fiind semn de superioritate -, femeile din harem, dansatoarele din buric sau pariziencele care se unduiau topless pe scenele cazinourilor si actritele de vodevil. Ca sa va dati seama cit de pudice erau femeile in vremurile vechi, trebuie sa stiti ca ele purtau chiar si pe plaja costumul de baie pe sub rochia la care nu renuntau decit cind erau aproape pina la git in apa. Iar baietii, bietii de ei, nu vedeau nici picioarele prietenelor lor decit dupa ce-i declara preotul casatoriti. Gradat, lucrurile au inceput totusi sa se schimbe. Taticul bikinilor, cel care a insfacat foarfeca si a ciopirtit costumul de baie intreg de pina atunci, este un francez, cum se putea altfel?! Louis Reard, un inginer care ingrijea afacerea mamei lui, a ramas citeva seri peste program si a nascocit „bomba atomica a modei“, cum avea sa-i numeasca mai tirziu fashion editorul de la Vogue, Diana Vreeland. Zelos si ambitios nevoie mare, Reard a inceput sa faca tam-tam despre noul produs, trimbitindu-i prematur iesirea in lume. O singura problema ii mai domolea elanul. N-avea nici un nume pentru creatia lui. Era nevoie de ceva indraznet care sa zgindare curiozitatea oamenilor, ceva exotic care sa agate cumparatori. Dupa ce si-a ros unghiile tot batindu-si mintea cu denumirea perfecta, lui Reard i-a venit ideea. Mediatizata in draci in acele zile era misiunea armatei americane care arunca in aer un dispozitiv nuclear pe micutele insule din Pacific, Bikini Atoll. Testarea bombei atomice avea loc cu doar patru zile inaintea mult anuntatei lansari a francezului. „Sint mici si devastatori, exact ca o bomba“, s-a gindit Reard si nu i-a trebuit mult sa le hotarasca numele.
Pe 5 iulie 1945 bikinii au parasit atelierul francezului si au iesit in lume. Zgiltiiti  inca de exploziile militarilor americani, multi au respins ideea existentei unui produs numit „bikini“. Si de-aici, ditamai vilva. Reard a cotit-o nitel ca lucrurile sa se mai indrepte. A incercat sa explice lumii - cu jumatate de gura, ce e drept - ca denumirea e data de numele insulelor si nu de bomba nucleara, dar nu s-a zbatut prea mult sa convinga, convenindu-i de minune publicitatea de care oricum avea parte produsul.
In timpul asta, alt francez cu simt de afacerist, Jacques Heim, a profitat de gura lumii care inca bombanea lansarea bikinilor, si a scos pe piata un asemanator costum de baie in doua piese, pe care l-a botezat „Atomul – cel mai mic costum de baie din lume“. Reard a refuzat sa stea cu bratele incrucisate si a venit si el rapid cu un slogan, nu din cale-afara de inspirat, ce-i drept. Le-a spus bikinilor initiali: „mai mici decit cel mai mic costum de baie din lume“. Si, intr-adevar, slipurile lui erau atit de mici, incit nici un manechin n-a incaput in ei. Dar asta de teama de a nu etala prea multa piele. Modelele s-au sfatuit intre ele si pina la urma au renuntat toate sa faca reclama bikinilor. Dar Reard n-avea de gind sa-si lase balta creatia si a gasit solutia. A angajat o stripteuza care lucra in Cazinoul din Paris. Micheline Bernardini nu-ti taia respiratia cu frumusetea ei, dar pozele publicate prin presa aratind-o pe ea in bikini au facut furori. Casuta ei postala n-a mai ...
citeste mai departe

• Tweet