vezi galeria foto »
Este partenera loiala a tuturor tristetilor mele si coechipiera valoroasa a tuturor realizarilor. Este omul care mi-a schimbat viata si o face, inca, in fiecare zi, prin frumusetea si prin generozitatea de care am parte, fiindu-i in preajma, la adapostul aurei sale de om fara seaman pe lume.
Marea Dragoste / Tango: Au inceput scolile… Ti-e dor de anii de scoala?
Simona Catrina: Da, mi-e foarte dor! De curand, am fost la reuniunea dupa 25 de ani de cand am terminat liceul, la Buzau, si o colega a venit imbracata in uniforma - poate fiindca era nostalgica, poate ca sa ne arate ca pe ea o mai incapea, spre deosebire de noi, ceilalti... nu stiu. Dar mi-am amintit ca si eu pastrez uniforma de liceu, o am undeva in Canada. Inclusiv bentita! In scoala, din clasa intai si pana intr-a douasprezecea, am adorat scoala, desi, ca sa fiu sincera, nu-mi placea sa invat. Invatam bine, dar nu din placere sau constiinta, ci ca sa nu-mi fac parintii de ras si ca sa port coronita la sfarsit de an, sa ma urce pe scena si sa ma laude. Niciodata n-am fost mai fericita ca in anii de scoala, dar bineinteles ca am realizat asta abia la multi ani dupa ce am absolvit.
Marea Dragoste / Tango: Ce s-a schimbat in tine fata de fetita care erai in anii de scoala? Si ce s-a pastrat?
Simona Catrina: In clasa a cincea, mi s-a inflamat o alunita si stiu ca am ridicat din umeri, apoi am dat cu niste fond de ten romanesc peste ea, sa n-o mai vad. Mi-am vazut voioasa de viata. Acum doua zile, mi s-a inflamat o alunita si-am inceput sa-mi scriu repede memoriile, ca sa apuc sa le dau o forma publicabila, inainte sa ajung in stadiul patru. Probabil greseam si atunci, mai mult ca sigur gresesc si acum, insa greseala de-atunci nu ma costa niciun fel de stres. In toti acesti ani, mi s-a schimbat destul de dramatic structura visurilor. Atunci, visul era insirat pe zeci de ani generosi. Acum, visez impulsiv si pe termen cam scurt. Nu mai am aceeasi putere de a-mi schimba viata, de a o lua de la capat, nu ma mai incanta inceputurile, mai degraba ma sperie. Sunt sceptica de multe ori si asta se vede, din pacate. Sunt un focar de mutre reticente. Experientele care nu te ucid te fac mai nesuferit, de fapt.
Marea Dragoste / Tango: Ai copiat vreodata?
Simona Catrina: Da, am copiat. In liceu am copiat prima data, nu de alta, dar pana atunci nu eram destul de indemanatica, mi-era teama ca ma prinde. N-am copiat niciodata la examene, pe atunci nici nu putea fi vorba de asa ceva. Examenele chiar le-am luat pe munca si pe drept. Dar in liceu, la chimie de exemplu, copiam sub ochii profesoarei, care era o doamna si se facea ca nu ne vede. Noi eram la profilul Filologie-Istorie si ea stia ca doi bani nu dam pe chimia ei. Dar cel mai des copiam dupa cate-un coleg, mai ales la stiintele exacte. Aveam colegi draguti, care isi dadeau spinarea un pic intr-o parte, ca sa vad ce scria in extemporalul lor. Odata, profesorul de matematica ne-a adus tezele – luasem nota opt – dar a avut si el o curiozitate: cum naiba de-mi lipsea un rand intreg din calcule, dar rezultatul problemei era perfect? Evident, in graba de a copia de la colegul meu ...
citeste mai departe
Afisari: 25509
De: Fotografii de Paul Buciuta / Marea Dragoste, Alice Nastase Buciuta / Marea Dragoste
La: 14 Septembrie 2011
La: 14 Septembrie 2011
Simona Catrina: Nu sunt indragostita. Astept o dragoste uriasa, definitiva...
Daca iubirile ar fi masurabile dupa criterii care tin de timp, de profunzime, de anduranta, de noblete, as putea spune ca Simona Catrina este cea mai pretioasa iubire a mea. O iubire inceputa acum un sfert de veac si niciodata incheiata, o iubire-prietenie din care nu au lipsit niciodata admiratia, emotia, asteptarea, cautarea, speranta, lacrimile, lumina, miracolul, harul, izbanzile...
Citeste mai multe despre:
Simona Catrina, Alice Nastase Buciuta, Andiamo, interviu, Canada, Romania, dragoste, marea dragoste, carti, Marea Dragoste
COMENTARII:
COMENTEAZA:
Cele mai citite din Interviuri
-
Andra Gavril: Marea dragoste e in noi. E o jumatate de drum la care ne intalnim cu celalalt
-
Puya: Eu nu sunt nici pedelist, nici pesedist, sunt pesimist
-
Robert Turcescu: Muzica e un cadou superb pe care mi l-a oferit viata
-
Dana Savuica: Eu nu mi-am inselat niciodata barbatul
-
Andrei Partos - Mi-am spus ca daca nu ma face fiul meu bunic, atunci ma fac singur tata!
Hristos s-a inaltat!La 40 de zile dupa sarbatoarea invierii Domnului, calendarele crestine isi asaza cu slove rosii sarbatoarea inaltarii. Credinciosii vopsesc
MATERIALELE PUBLICATE PE ACEST SITE SUNT PROPRIETATEA EXCLUSIVA
MAREA DRAGOSTE
www.revistatango.ro
SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta la adresele de e-mail:
mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
MAREA DRAGOSTE
www.revistatango.ro
SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta la adresele de e-mail:
mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
Foto
Iti multumesc, Tango, pentru acest interviu. O admir pe Simona de mult timp, nu pierd nici un articol sau postare pe blog si isi are particica ei de "vina" pentru hotararea de a pleca in Canada ;) Poate ca veti organiza, candva, si acolo intalniri "la cafea"... eu una sigur voi participa!
Foarte frumos interviul! Sunteti minunate amandoua, va apreciez si va iubesc mai mult decat as fi in stare sa rezum in cuvinte...si va multumesc pt toate scrierile voastre!
Eu va admir amandurora puterea de a impartasi atator cititori ascunzisurile inimilor voastre. Eu nu as putea face acest lucru niciodata si nicicand atat de frumos asternut in cuvinte. Tu Simona nu ai gasit marea iubire dar ai marea prietenie, la mine e invers.
am citit interviul, ca si cand as fi fost de fata...am simtit tristetea si golurile dintre randuri,si as fi vrut mult sa fi fost cu adevarat acolo , sa ma asez pe iarba alaturi de voi si sa iti spun ca nu se poate sa nu fie un suflet care sa simta si sa iubeasca asa un OM cum esti tu,ca doar timpul sta acum intre voi,ca indiferent unde iti vei alege casa,locul tau este mereu alaturi de noi,toti cei care te alegem drept prietena noastra si care asteptam de la tine sa spui cu glas tare tot ce simtim dar nu putem articula,ca imi doresc si astept sincer scrieri ale tale precum cele ale Aliciei,de dragoste implinita, ca nimic din ce postezi pe blog nu e pierdut si neobservat,si ca cei care te apreciaza au drag si de pozele si de bucuriile si de tristetile tale,pentru ca au drag de tine,si as fi vrut sa te imbratisez si sa te felicit, sa va felicit pentru marea prietenie si dragoste care va calauzesc in ceea ce faceti.
Am citit cu emotie interviul pe care, in sufletul meu il asteptam. Caut mereu dialogul dintre voi, chiar si in varianta aceasta, oarecum oficiala. Mi-e drag sa va citesc, mi-e drag sa va stiu impreuna. Simona, iti inteleg temerile dar am incredere in steaua ta norocoasa care sa-l aduca pe cel ce va sti sa-ti aduca adevarata implinire, fie aici, in Romania, fie in Canada. Stiu doar ca aici, va fi mereu Alice care sa te astepte cu iubire si dor. :)
Mirusia Louwerse are glas divin, Andre Rieu are vioara magica, voi doua aveti penite vrajite de ..marea dragoste.
http://www.youtube.com/watch?v=TkY9HtwXNU8&feature=related
I-am trimis un fragment din acest interviu unui tip(ca sa zic asa) care mi-a spus aproximativ aceleasi lucruri(referitoare strict la fragmentul respectiv) ca si d-na Simona numai ca a folosit alte cuvinte.
Oricum si pozele de mai sus si interviul este reusit, iar eu îi doresc Simonei , ca si Ramona de altfel sa nu mai aiba mult de asteptat odihnindu-se, oftînd.!!!
un interviu minunat! draga Simona, cat esti de deschisa si ce suflet cald ai. ce putere minunata zace in tine sa iti poti pune sufletul in palma asa?
iti doresc din tot sufletul sa ti se implineasca visele, sa vina peste tine o iubire desavarsita! o meriti din plin.