Simona CATRINA: Femeile sunt prea sufocante, barbatii sunt prea claustrofobi

Simona Catrina este jumatatea mea. Este dragostea vietii mele, singurul om din lume care ma intelege din priviri si pe care-l pot pricepe in toate nuantele cuvintelor sau tacerilor sale. Este cel mai talentat jurnalist de limba romana si cel mai delicat, mai frumos, mai sensibil om din cati nascut-au pe pamant. Este cea care m-a ademenit spre presa si m-a obligat sa fiu ceea ce sunt astazi. Este oglinda mea nemasluita, martorul marilor mele adevaruri, omul fara de care n-as mai sti cine sunt.

Marea Dragoste / Tango: Ce s-a schimbat in articolele din presa glossy in cei sapte ani, cat ai fost plecata din tara?

Simona Catrina: Nu s-a schimbat mai nimic. M-am schimbat eu foarte mult. Cand am plecat eu din tara, presa glossy si Tabu – revista la care lucram noi atunci – erau, de fapt, doua lucruri diferite, in mintea mea. Tabu revolutionase presa de lux, era prima oara cand o revista glossy nu mai era ipocrita. Pana atunci, presa de genul asta nu fusese decat o hartogarie lucioasa, foarte plictisitoare, editata doar din motive comerciale – ca sa adune publicitate scumpa.

Marea Dragoste / Tango: Dar in tine ce s-a schimbat? Cum esti pe dinauntru, sau chiar si pe dinafara, dupa sapte ani de exil?

Simona Catrina: Plecasem trista, dezamagita, apasata. M-am intors mai senina. Plecasem din multe motive, nici nu stiu care era cel mai important. Ma sufocam, voiam sa schimb ceva drastic. Eram pur si simplu satula de rautati, de toata prefacatoria asta, de agresivitatea parvenitilor, de atata prost gust si nulitati cu genti scumpe si asa mai departe. Si, de fapt, nici nu mai reuseam cu niciun chip sa fiu fericita. Am prins si pauza dintre doua iubiri, asta m-a ajutat.

Tocmai ma lamurisem si in privinta unui barbat care, la inceput, parea indragostit de mine, dar, cand au venit sarbatorile de iarna, mi-a spus, hodoronc-tronc, ca el are cantat nu stiu unde, de revelion! Si ca, deci, nu poate sa fie langa mine in noaptea magica, sa zic asa. Cand doi oameni tandri si normali la cap se pupa la miezul noptii, intelegi, el avea de cantat. Si nici nu m-a invitat unde canta el, zicea ca e un concert pe o scena in aer liber, in centrul orasului, si ca ninge si e frig si el nu vrea sa racesc eu.

Dar pana la urma, s-a intamplat ceva minunat, a fost anul cand am facut revelionul numai cu tine, tii minte revelionul nostru cel mai frumos, cand am stat numai noi doua si am baut sampanie pe balconul tau, cand ningea des, era perdea de zapada (tampitul meu nimerise partea meteo, deci) si ne picau petarde-n cap? A, si stii ca la miezul noptii, cantaretul mi-a trimis un sms din ala colectiv, cu „Fie ca sfintele sarbatori sa…“. Ce sa mai zic… Pe 3 ianuarie, am anuntat pe toata lumea ca eu m-am hotarat sa plec in Canada. Dar stai, ca am divagat enorm, iarta-ma. Spuneam ca am plecat otravita si m-am intors limpede, potolita de un sistem canadian impecabil, din multe puncte de vedere. M-am intors mult mai politicoasa, mult mai rabdatoare. 

Marea Dragoste / Tango: Ai plecat de la Tabu si te-ai intors la Tango. Ai plecat cand presa era in plina si mare glorie, si te-ai intors in miez de criza si de deruta. Te-ai speriat?

Simona Catrina: Nu m-am speriat, fiindca stiam ce se intampla. De fapt, nici cand am plecat, nici cand m-am intors, n-am avut in vedere factorul economic, asta tine de contratimpul care mi-a marcat existenta, de cand ma stiu. Am plecat sfasiata ca ma despart de tine, de revista, de familia mea, de putinii prieteni adevarati pe care ii aveam. Bine, in ultima clipa, ma speriasem si nu mai voiam sa plec, stii ce-am plans atunci, cand mi-ati organizat o petrecere-surpriza de ramas bun (a fost singura petrecere-surpriza din viata mea, de fapt). Dar nu aveam incotro, imi expira viza, daca nu plecam atunci. Nu-mi pare rau, am trait sapte ani frumosi, interesanti, plini. ...
citeste mai departe

• Tweet