Sex cu amenajari interioare

Dupa ce am inghitit ani de zile teorii savante despre frumusetea interioara, am inchis televizorul si am trecut pe programul de oglinda high-definition. Am stat protapita, intr-o ridicola relaxare, si am asteptat sa vad cum luceste glagoria mea in raza veiozelor din casa. In cele din urma, am stabilit ca poate am ceva la ochi, deoarece imi era imposibil sa descopar vreo alta specie de frumusete decat cea framantata de ferchezuieli nebunesti si farduri vigilente.

Parfum de femeie
Ca sa scape de tine, unii barbati iti canta ca frumusetea sufletului tau striveste uratenia corpului lor. Hai, lasati-ma...
Tu, scuturata de curentii modestiei dumnealor, protestezi si le aduci aminte ce frumosi sunt ei, de fapt. Ei stiu ca sunt pacatos de atractivi, fiindca tocmai de-aia s-au si dat in vorba, dar asteapta de la tine sa asimilezi contrarul palavragelii lor defensive.
Mi-a fost dat sa aud, in repetate randuri, ca sex-appeal-ul unei femei nu vine din relieful sanului sau din orgoliul feselor, ci „din personalitatea ei“. Am ras preventiv, ca sa nu izbucnesc in vreun plans pe care sa nu-l pot masca.
Probabil ca are dreptate cine-a spus chestiunea asta, dar exista doua amendamente: ori autorul acestei filosofii nu facea decat sa se scuze public pentru uratenia genetica a nevesti-sii, ori planeta n-a aflat inca de adevarul absolut din aceste vorbe miraculoase.
Cert este ca, pana la ora inchiderii editiei, ramasese cum am stabilit: o femeie e sexy fiindca e frumoasa si, ma rog, are si-o atitudine molateca, fondanta.
Nu mi-a convenit nici resemnarea asta, ar insemna sa le faci fericirea cadou unor destepte si unor proaste, la gramada, iar dragostea sa inmugureasca doar in decolteul lor fertil, in conditii optime de caldura si umiditate. Nuuu... Trebuia facut ceva. Asa am inceput sa studiez atributele care transforma o fiinta boccie intr-un partener dezirabil pana la geamat necontrolat.
Exista femei pe care le doresti daca inchizi ochii si le mirosi. Exista barbati pe care ii doresti daca inchizi ochii si-i asculti. Vocile si aromele tin loc de sani rotunzi si picioare de balerin.
Am cunoscut candva o fata atat de urata (mi-era colega de liceu), incat ma simteam vinovata ca arat omeneste. Artemiza avea ochii mici si apropiati, parul maro spalacit, trei fire de gene-n fiecare pleoapa, fata sita de cosuri si roseata suspecta, picioare strambe, piept deloc, gura mare cu balamaua stricata (statea vesnic intredeschisa si slobozea saliva necontrolat), dictie cu sasaieli si raraieli deopotriva, degete noduroase, puf pe fata.
In ciuda acestei privelisti acute, nimeni n-o respingea total, nici fetele din clasa, care-i ascultau povestile de prin cenaclurile unde pierdea vremea, dar nici baietii. Te-ai fi asteptat sa fie bataia de joc a clasei aflate taman atunci in clocotiri hormonale adolescentine, dar ea avea o gasca destul de fidela, un cerc excitat de cascatori de gura, care se lasau hipnotizati de naiba stie ce, insa erau, cu adevarat, capturati de personaj.
Intr-un final, am realizat ca trei sferturi din farmecul ei consta in faptul ca mirosea splendid, in fiecare zi. Pe vremea de care va vorbeam, era o performanta sa poti cumpara un sapun ca lumea, de la vreo ruda de marinar, daramite sa mirosi ca un raft cu Dioruri...
Dar Artemiza (o mai chema si grandios roman, un motiv in plus sa fie in pericol de batjocura) avea o dambla: cumpara parfumuri scumpe, strangea banii de merdenele pe care i-i dadea ma-sa si, in fiecare trimestru, se interesa la un tip care lucra prin shop-uri si facea rost de cate-un parfum al carui nume, noi, prostii mancaciosi, nici nu eram capabili sa-l pronuntam.
Finetea unui parfum divin a transformat-o in pustoaica sexy. Iar acum, cand trag cu ochiul la trecutul nostru zvapaiat, constat ca ea s-a maritat prima dintre noi toate si este, de altfel, singura care e inca maritata. Barbac-su e doctor si o adora, iar Artemiza si-a deschis magazin de (ghici) parfumuri si aud barfe ca ar avea si un amant care-i usuca atriile si ventriculele sotului legitim.

citeste mai departe

• Tweet