Nu te plac. Doar te doresc

„Sexul e o atitudine“, imi spunea un fost oarecum iubit, in timp ce urmarea atent atitudinea fundului unei domnisoare, pe strada. Era convins ca, pitit in spatele ochelarilor ca smoala, eu nu vedeam incotro i se labartau ochii. Se chinuia sa-si tina gatul fix, de aceea avea globuri oculare foarte antrenate, ele ii suplineau tot ceea ce, in mod normal, ar fi facut cu grumazul, gura, mainile si picioarele la un loc.
Sabloniada moderna impune sa te prefaci ca esti profund, numai toparlanii spun ca-si aleg amantele dupa cum arata. Barbatii care vor sa para destepti (si femeile care vor sa para frumoase) sustin, in continuare, ca sex-appeal-ul n-are nimic comun cu forma corpului, poate doar absolut intamplator, o femeie senzuala are si picioare de top-model.

Iti pica o frumusete interioara la asternut

Cum in lumea asta suntem mai multe nenorocoase decat daruite cu calitati sufletesti de papusa Barbie, a fost imperios necesar sa ne adaptam la situatie. Neavand niste arme genetice pe masura nazuintelor noastre, va trebui sa parem sexy prin alte strategii decat umbland cu buricul gol pusca - mai ales daca el tinde sa se iteasca din ce in ce mai greu de dupa dealul adipos.
Atunci cand sanii trag in jos si mintea-n sus, e cazul sa mizezi pe factorul care are toti muschii intregi. Barbatii care se pretind de rasa vor sustine lipicios ca e mai importanta personalitatea decat o fesa bucalata pitoresc. Suna bine, cu mica precizare ca, din punctul lor de vedere, personalitatea e ceva ce se naste si traieste in defileul inghinal feminin.
Dar cum ne prefacem a nu intelege moliciunea virtutii masculine, trebuie sa ne vedem de drumul nostru: sa incercam sa facem din defect bici, sa ne punem orice cusur la treaba, sa scoatem efecte speciale grandioase dintr-un fizic cu defecte speciale paguboase.
Toate femeile palmuite de soarta cu cate-un fizic cazut din standarde au auzit aceleasi povesti de adormit complexe: „Uita-te la Barbra Streisand, o femeie urata care a avut numai barbati frumosi! Nas mare, ochi mici, buze ca desfundatorul de chiuveta. Si prin patul ei zici ca era preselectie la Mister Univers!“.
Sau istoria clasica, exemplul care ne-a capiat pe toate: „Frumusetea nu conteaza, uita-te la Edith Piaf, care arata oribil si ce iubita a fost...“. Si ce mult a plans, asta uita toti sa ne spuna. Si ce viata grea, ce copilarie chinuita, ce destin bolovanos... Cu alte cuvinte, noi, strambele, grasele, ghinionistele intr-ale cromozomilor, trebuie sa inghitim pildele cu celebritati. Sigur ca erau iubite, fiindca erau Barbra si Edith, nu erau Simona si Luminita. Aura de celebritate salta punctajul si deschide, generos, robinetul atractiei sexuale. Ele sunt uratele in jurul carora lumea lesina de emotie (cateodata, inainte de a apuca sa obtina autograf, acesta fiind apogeul dramei unui admirator isteric).

Urata cu idei frumoase

Pe de alta parte, stiu ca, uneori, barbatii scapa de sub limba afirmatii bizare. Mie mi-a spus un tip odata asa: „Teoretic, nu esti genul meu din punct de vedere fizic, dar am fata de tine o atractie sexuala pe care mi-e imposibil s-o ignor.“ Cu alte cuvinte, esti cam nasoala daca e sa ies cu tine in lume, dar te-as gratula sexual de cate ori am ocazia. N-am stiut daca sa rad sau sa plang, asa ca am ales sa ma prefac ca n-am inteles, ca-mi intrase ceva in ureche, in afara de vorbe, mai era o musculita sau nu stiu ce. El n-a mai repetat, de teama ca, totusi, complimentul sa nu mi se urce la ceafa prematur. Asa ca abia acum, in caz ca vede ce-am scris, va afla ca, de fapt, am auzit perla.
Avand in vedere ca viata noastra sexuala era fara cusur, am avut tendinta, in timp, sa-l cred si, mai ales, sa analizez paradoxul din punct de vedere filosofic. La inceput, ma preocupa mai mult faptul ca nu ma place fizic, dar ulterior, dupa ce am citit niste carti despre cum trebuie sa vezi o parte frumoasa in orice gainat, am trecut la varianta cu atractia lui sexuala neconditionata pentru mine si, evident, mi-a convenit sa bag problema sub microscop.
L-am crezut, afirmatia avea o reflectie perfecta in acrobatiile noastre reale, asa ca n-aveam motive sa cred ca era doar trancaneala stearpa, pe post de substitut pentru postludiu.
De-atunci, stau si-mi bat capul. Deocamdata, ...
citeste mai departe

• Tweet