Decat sa ne para rau ca nu, mai bine sa ne fie rau ca da

Nu ai (deocamdata) podometru in aria secreta a trupului. Prin urmare - daca te despoi de morala excesiva si de frica sa nu te trasneasca de sus - teoretic, poti avea oricati parteneri de sex doresti. Singura grija va fi sa tii minte cati ai declarat la vama noii relatii, ca s-o tii pe-a ta si sa minti consecvent, macar. Dar ma tem cateodata ca nu te preocupa atat perplexitatea iubitului actual in fata palmaresului tau, cat propriile regrete si recursuri existentiale.

Sapte baieti si-o remuscare   
„Am facut sex cu opt barbati, dintre care de unul imi pare rau ca i-am cedat“, am beneficiat eu de o confesiune, intr-o zi, din partea unei amice despre care avusesem intotdeauna impresia ca n-a mai cunoscut alt falus decat al sotului legitim.
Opt? Cifra n-ar fi foarte interesanta, daca n-ar fi fost altoita de acel „unul“ de care ii parea ei rau ca i-a daruit dulceata corpului catifelat (expresia ii apartine). Zic: de ce? (Fiindca speram ca, din aceste patru litere, sa aflu cand, cine, cum a fost, de ce n-a mai vrut si ce mai conteaza). Mi-a spus ca i-a parut rau fiindca nu s-a simtit deloc bine cu el, a fost o escapada anorgasmica si un timp eminamente pierdut, mai ales ca era chiar o imperechere ilicita: la ora aventurii cu pricina, ea era cu alt tip, in mod sa zicem oficial. Tip care fusese plecat nu stiu unde si ea se plictisea acasa, singura cu grija lenevitului.
Dupa evenimentele impulsive de la asternut, ea s-a umflat de plans, iar el, amantul ocazional, n-a stiut cum sa interpreteze hohotul ei. A crezut ca poate fusese virgina si acum isi plangea fecioria de salta camesa pe dansa. Dar, pe masura ce se trezea din aiureala excitatiei, el realiza ca asa ceva nu e cu putinta, deci ea trebuie sa aiba alt motiv de jale.
Ea i-a depanat remuscarile pe care le resimtea-n capul pieptului, dar nu si intortocheatele carari ale frigiditatii ei temporare. Nu de alta, dar inca nu se psihanalizase suficient si nu stia daca nu i-a priit fiindca simtea ca-l insala pe celalalt sau fiindca amantul era zevzec.
Ar fi avut, ce-i drept, ocazia sa afle adevarul, fiindca omul a mai vrut s-o vada, a cautat-o si-a rugat-o corespunzator, dar ea s-a strans ca o rama pe care-o trezesti din somn cu paiul si n-a mai vrut sa auda de el, pur si simplu.
Au trecut vreo cinci ani de la acest eveniment emotionant si amica mea inca regreta impactul sexual accidental din noaptea aia. Abia de-aici incolo ma intereseaza cazul, recunosc.

Ce bine-mi este si ce rau ma simt!
Cand si de ce regretam ca ne-am culcat cu un barbat? Cateodata, ne manifestam de parca lista cu parteneri de sex e pastrata la arhivele statului. Sau e afisata pe Internet. Admitem ca am facut dragoste, in mod consimtit, cu individul Ics, dar nu izbutim sa facem smotru prin constiinta si sa ne impacam cu situatia.
Trec ani de zile si inca ne bantuie intamplarea, am da orice s-o maturam din baza de date a memoriei. Ma intreb intruna de ce. Pentru ca nu ne-a fost bine fizic? Pentru ca nu se cade? Pentru ca nu-l iubeam? Pentru ca nu ne-a respectat direct proportional cu imensul nostru sacrificiu de a-i ceda?
Ma intreb si eu alaturi de voi, fiindca nu sunt scutita de aceste reactii bizare. Nu regret nicio „relatie de-o noapte“, n-am avut (pana acum) asa ceva, regret insa relatii intregi, latite pe zile, nopti, luni. Desigur, nu pe cele insemnate cu roz-bombon in jurnalul meu, nu pe cele in care dumnealor m-au iubit frumos si eu i-am iubit desucheat si splendid, indiferent cat m-au deceptionat ulterior.
Ii reneg in schimb, cu scuturaturi de cap vecine cu trauma cronica, pe cei care mi-au facut mai mult rau decat bine. Care m-au tratat ca pe o femeie careia, in nesfarsita lor gentilete, ei ii fac un serviciu. Care, desi stiau ca intre noi nu se urzeste nicio pasiune cinematografica, si-au vazut ...
citeste mai departe

• Tweet