Prioritate pe partea inimii- Alice Nastase Buciuta

Si abia atunci am incetat sa zambesc. Am tras masina pe stanga, pe marginea de drum de langa care plecase marea mea, si am plans. De teama, de drag, de uimire. De dor de familie, de dor de tara.

Am condus tot eu mai departe cu mainile trist inclestate pe volan. Tinand stanga drumului, dand prioritate de stanga, strabatand Anglia cea frumoasa si sobra. Am alergat spre casa. Am alergat spre uitare, ca spre o Fata Morgana. Si nu atunci cand am ajuns, ci in clipa plecarii noastre din Irlanda, m-a lovit fulgerul unui inteles pe care-l purtam cu mine fara sa-l deslusesc. Abia cand m-am intors la masina noastra trista si gri, parcata cuminte la Holyhead, atunci cand am iesit de pe puntea feribotului care ma ducea departe de tara abia intalnita, cu Marea Irlandei
cantand a dragoste si a moarte de jur imprejur, am priceput, o data pentru totdeauna, ca nu-i alegem noi pe cei pe care-i iubim. Ci dragostea pogoara din cer, ca o minune. Si e pacat sa-ncercam sa-i descalcim firele genezei cand noua ne-a fost dat, simplu, pur si simplu, numai s-o traim.

• Tweet