O recenzie la Dragostea e un bonsai- de Gabriela Stefancu

amuza nici ea fara sa doara …putin.

Statistic vorbind, viata e plina de suferinta si de tragedii. Anormale sunt fericirea si dragostea, ori noi toti ne vrem sau ne credem oameni normali. Ingrozitoare aceste forme pe care le poate lua suferinta, acest monstru care zace in noi.  E prea fragila lumea asta pentru forta sentimentelor noastre. Totul e alunecos, instabil. Imi revin dureros in minte pasaje  din cartea mea de capatai,  Abaddon, exterminatorul, al lui Ernesto Sabato: ... pentru ca viata este o vesnica neintalnire, pe cel pe care il intalnim in calea noastra si ne iubeste, nu-l iubim, iar cand il iubim, nu ne mai iubeste el, ori e mort si dragostea noastra nu mai are sens, e inutila; pentru ca nimic din ceea ce a fost…nu se mai intoarce…

      Din acest punct de vedere, Clepsidra e o capodopera a marturisirilor. Trebuie sa fii cel putin de piatra, sa nu te miste acest elogiu adus barbatului iubit. Daca stau bine sa ma gandesc, cartea aceasta, poate a pornit ca o revolta a femeii care prima data se simte haituita si prigonita, se intreaba de o mie de ori ce are, sau ce nu are,  se simti raioasa, leproasa… pe urma… se retrage in sine si asta e tot. Dar a sfarsit ca fiind un elogiu adus iubirii implinite numai prin el, prin urmare este un elogiu adus lui,barbatului.

I-as spune copilei mele de aproape 17 ani, i-as spune pana la epuizare : Va rog pe cei ce nu ati gasit inca dragostea cea mare, sa o asteptati ! Cu inima mea plina de mare iubire, va implor sa credeti in ea ! Fara sa cercetati ! sa o asteptati cu rabdare si lumina. Pentru ca ea exista ! dar nu avem rabdare, spune autoarea… si ne trezim ca traim pe jumatate, niciodata pe de-a-ntregul.

      Cititi cartea ! Macar pentru Dragostea in vreme de criza, care parafrazand holera (pour les connesseurs !) este un superb indemn la viata !

 

 

 

                                            Gabriela Bizu Stefancu- Suceava, 13 martie,2010

• Tweet