Barbatii vietii mele: Peter si Paul

S-a difuzat intr-o zi de joi a anului 1985, la emisiunea radiofonica realizata de Adrian Paunescu, o piesa care mi l-a daruit pe Peter Gabriel pentru totdeauna. Follow you, follow me. Peter fusese, pana cu un deceniu in urma, solist al trupei Genesis, iar eu aveam doar 15 ani. De vocea lui adanca si ametitoare, de mesajul lui scris anume pentru mine m-am indragostit fara sansa de scapare. Si l-am iubit mereu pe Peter, fara indoieli, fara ezitari, fara ticneli. Ca pe un sfant. Ca pe cel mai bun prieten din lume.

S-a difuzat intr-o zi de joi a anului 1985, la emisiunea radiofonica realizata de Adrian Paunescu, o piesa care mi l-a daruit pe Peter Gabriel pentru totdeauna. Follow you, follow me. Peter fusese, pana cu un deceniu in urma, solist al trupei Genesis, iar eu aveam doar 15 ani. De vocea lui adanca si ametitoare, de mesajul lui scris anume pentru mine m-am indragostit fara sansa de scapare. Si l-am iubit mereu pe Peter, fara indoieli, fara ezitari, fara ticneli. Ca pe un sfant. Ca pe cel mai bun prieten din lume.

Stay with me,
My love, I hope you'll always be
Right here by my side if ever I need you
Oh, my love,
In your arms
I feel so safe and so secure,
Everyday is such a perfect day to spend
Alone with you.

I will follow you, will you follow me
All the days and nights that we know will be
I will stay with you, will you stay with me
Just one single tear in each passing year…

El este artistul care, atunci cand am avut nevoie de o incurajare, de un dar, de o lumina, a inventat un album nou, scris parca numai si numai pentru mine. El m-a tinut de mana in noptile in care am plans, soptindu-mi: don’t give up… Iar eu mi-am purtat in pantec cel dintai copil in acelasi timp in care el si-a purtat in suflet viitorul album, Ovo. Si, printr-o intamplare pe care altii ar putea-o numi ori paradox, ori coincidenta, ori aberatie, a confirmat legatura noastra eterica, povestind, in Cartea lui Ovo, The Book of Ovo, ca pe bunicii personajului lui ii chema Ion si Sofia. Exact asa: ION si SOFIA. Cum i-a chemat si pe bunicii mei.

Follow me, mi-a spus Peter. I’ll follow you, i-am spus lui Paul

De Paul m-am indragostit intr-o zi de duminica a anului 2009, pe care am petrecut-o impreuna la Venetia. Era ultima seara de carnaval, iar noi ajunseseram acolo pentru un pictorial pe care il ispraviseram cu greu si cu bine. Era seara inalta, seara magica, seara buimaca. Oamenii umblau pe strazi beti de iubire, beti de fericire sau beti pur si simplu. Am baut si noi, impreuna, o sticla de vin rosu, intr-un restaurant aflat pe malul unuia dintre canale, dar ne-am ametit nu cu licoarea parfumata, ci mai degraba ne-am imbatat cu povesti, cu adevaruri comune, cu descoperirea uimitoare ca ar fi trebuit sa ne intalnim cu cel putin 20 de ani in urma, dar ca am glisat, de o mie de ori, unul pe langa altul, fara sa ne descoperim. Am fost colegi de universitate si vecini de camera in caminul studentesc. Am avut prieteni comuni si chiar am facut candva, impreuna, intr-un grup restrans de jurnalisti, un drum pana la Timisoara, intr-un tren prezidential destinat numai noua. Ne-am plimbat copiii in aceleasi parcuri si ne-am trait deziluziile in aceleasi cercuri.

“In filmele in care personajele, un barbat si o femeie, tot trec unul pe langa altul fara sa se intalneasca, spectatorii stiu de la bun inceput care va fi deznodamantul”, mi-a spus Paul, cu vocea lui tandra, alunecoasa, barbateasca. Si m-a privit in ochi, ridicand paharul ca sa dam noroc. Si am stiut de atunci, asa cum stiusem si atunci cand Peter Gabriel m-a chemat sa-l urmez, ca mi-am aflat rostul, ca mi-am gasit dragostea. Ca mi-am regasit jumatatea de sfera si de univers. Imi fusese mereu aproape, mereu in preajma, dar nu aveam ...
citeste mai departe

• Tweet