Alice Nastase Buciuta - Timp potrivit pentru maternitate

Nu am reusit niciodata sa iau decizia de a deveni, inca si inca si inca o data, mama, cu seninatatea, bucuria si limpezimea pe care le presupuneam a fi ingredientele absolut obligatorii ale unei decizii atat de insemnate. Nu am premeditat niciuna dintre cele trei sarcini ale mele.

Hotararea de a le duce la bun sfarsit mi-a fost la fel de greu de indurat precum hotararea luata intr-un ceas memorabil de distractie, de cumpana si de rusine, cand, neavand curaj sa dau inapoi rascolind puhoiul de camarazi frivoli, am fost nevoita sa-mi dau drumul in gol, glisand, ca inspre moarte, pe o tiroliana.

Aud de cupluri care planuiesc cu deceniile momentele cele mai nimerite pentru a deveni soti si parinti. Stiu oameni care intai cumpara hainele de nunta si abia apoi decid daca se casatoresc sau nu, sau care zugravesc intai in culori pastelate camera viitorului copil si abia apoi pun prezervativele pe foc. In vremea asta, eu duc cu mine amintiri care ma ajuta sa nu mai inteleg mare lucru din arta planificarii. Imi amintesc cum, la cea dintai nastere, am sperat ca voi muri in travaliu, nedornica sa merg cu experimentul maternitatii mai departe. Cum, atunci cand am venit de la spital cu cel de-al doilea copil in brate, am fost gata sa jur ca tavanul garsonierei noastre a coborat cu un pas si ca ma va strivi. Si imi amintesc si de duminica, atat de recenta, in care am aflat ca voi avea cel de-al treilea copil, fara sa pot sa-mi extrag din istoria asumata tremurul mainii pe telefon cand partenerul meu de miracol m-a anuntat ca se bucura ca am o veste sa-i dau, dar ca ma roaga sa aman momentul surprizei cu o zi. Fiindca in ziua aceea iese la iarba verde cu partenera lui oficiala de infidelitati comune la fel de oficial acceptate, ca le-a adus o prietena contabila niste carne de mititei si au hotarat ad-hoc sa iasa in gasca la un gratar, sa-i prajeasca, sa nu se strice, sa nu ma supar.

Nu am trait timp potrivit pentru maternitate. Nu am avut conditii pufoase, nici roz, nici bleu, pentru asteptarile mele. Nu am primit inele cu diamant cand am ramas gravida, nici n-am avut parte de ingenunchieri emotionate ale unor tati innobilati de fiziologia mea nesupusa. Mi-am facut copiii din curaj, din dragoste, din onoare, din credinta, din indaratnicie, din speranta, din rusine, din nebunie, din sete de rost si de splendoare. Si, totusi, in intreaga mea istorie brazdata de nesigurante, ei raman singurele intamplari pe care nu le-as mai schimba niciodata. Marile mele certitudini. Poate ca nu exista timp cu adevarat potrivit pentru decizia de a avea un copil, dar exista eternitati pentru bucuria ca, totusi, miracolul a avut loc.

• Tweet