Traiasca libertatea si libertinajul presei!

Sunt zile in care ma ustura dorul de tara. Si simt ca rana din pulpa nu ma lasa sa ma solidarizez onest cu romanii uscati de nostalgie din Toronto, eterni ascultatori de „Pasarica, muta-ti cuibul“ si inlacrimati consumatori de mamaliguta. Si-atunci ma fac covrig pe canapeaua mea si, pentru ca la TV e Oprah pe cateva canale, iar pe celelalte teleshopping, citesc reviste romanesti. Poate n-o sa ma credeti, dar imi dau lacrimile. Care de dor, care de nervi, care de ras, care de plans, in fine, cert este ca hormonii emotiei rup zagazurile.

Familia, celula zgomotoasa a societatii

„Avantaje“ imi place foarte mult, pentru ca ma invata adevarurile vietii. Revista peroreaza: „Fiindca se invarteste, roata exprima dinamica si diversitatea“. Cred ca sunt defecta, pentru ca mie tocmai asta mi se pare, ca un obiect care se invarteste nu exprima „diversitatea“, ci dimpotriva, inertia si vertijul. De exemplu pe mine ma hipnotizeaza ventilatorul, nu pot sa ma uit intr-ansul, iar odata, la tara, am adormit langa fantana tot uitandu-ma la roata putului, ca bunica-mea a scos vreo unspe galeti la rand. Asa ca, daca-mi spuneti unde e suspansul rotii, ma predau neconditionat.

Gasesc mai la vale o reteta. Zice: „Crema de vanilie – Extraordinar de fina, acesta este elementul de baza al tartei cu capsune“. Credeam ca elementul de baza al tartei cu capsune e capsuna, dar observ ca de cand nu mai sunt in tara vremurile s-au schimbat, o sa am un soc cand o sa ma-ntorc.

„Bucataria ramane nucleul familiei traditionale“, mai recita Avantaje, iar mai departe se ambaleaza: „Familia traditionala este de obicei o familie numeroasa, zgomotoasa si foarte unita“. Cu alte cuvinte, o familie traditionala e ca La Familia (foarte zgomotoasa) ori ca-n „Nasul“ (foarte unita, ca oricum n-aveau incotro, cine nu era cu familia lua un glonte-n bot). Si conchid ca familia cea mai traditionala din lume e Familia Addams, care e si zgomotoasa, si numeroasa si sinistru de unita. Mai stiam familia galinaceelor si familia de cuvinte, dar prima nu e prea unita, iar a doua nu e prea zgomotoasa, deci nu merge.

Cu bucataria-nucleu sunt de acord, pentru ca asa e: acolo e centrul vital al casei, un fel de pancreas al locuintei, as muri fara bucatarie. De cate ori suna cineva la usa, arunc in bucatarie toate cacatisurile inutile de prin sufragerie, ca sa nu le vada musafirii.

Tot despre bucataria asta, in Avantaje: „Amintirile coexista fara dificultate cu evolutia prezentului“. Asta-mi aminteste instantaneu de cum scria sultanul poezii si i le citea pasei din Vidin, in „Raceala“ lui Sorescu: „Tu pleoapa-nchisa-a ochiului meu geana-i“. Cam asa si cu trecutul asta indesat in prezentul care evolueaza stanga-dreapta si se balangane inapoi-anainte.

Cand colo, ce sa vezi: „Iar prin traditie, se stie, o data intrati pe taramul aromelor magice, barbatii pierd controlul in bucatarie. Ei cedeaza cu intelepciune femeii rolul de coordonator.“. Intelepciune, sigur ca da… Precis. Asta e manevra lui Murphy: „Daca faci o treaba prea bine, n-ai sa scapi niciodata de ea!“. Barbatii au invatat devreme asta. De-aici li se trage „antelepciunea“. Asa cum facem si noi: nu suntem in stare sa punem benzina? He, he! Nu vrem, ca sa nu mirosim ca o cisterna. In loc de asta, mieunam: „Mmmm, iubi, e prea grea pompa si nu pot sa desfac busonu’!“.



Ci eu in lumea mea ma simt contemporan cu mine

Eu o invidiam urzicata pe Cameron Diaz, ca are un iubit cu zece ani mai mic si nici nu se vede asta, insa revista Beau Monde imi taie macaroana: „Cameron implineste 33 de ani, varsta pe care si-o poarta din plin“. „Din plin“ ar insemna cam asa: nu numai ca-si arata varsta, dar mai arata si ceva pe deasupra – sau cum?… Nu pot sa deduc decat ca s-a posmogit si asta, in ciuda banilor pe care ii baga-n cosmetice. O s-o paraseasca Timberlake, ca-i un mucos.

Aceeasi revista pomeneste despre cei care „iubesc luxul, dar un lux pe care si-l permite oricine“. Luxul pe care si-l permite oricine, dragi redactori, este luxul de a manca ... citeste mai departe