Sase, vine presa! Nu raspundem de subiectele distruse sau pierdute

A fost o luna ca un suc cu aspartam; revistele din regnul celor spinzurate pe lateralul chioscului si-au pus si de data asta poalele-n cotor. Dar - spre deosebire de alte vremuri, cind macar umorul lor involuntar iti mai incretea buza - acum, o lunga si zaluda plictiseala s-a prajit pe tarabe. Canicula a lichefiat bunele intentii, pixurile au curs prin genti, iar din maclavaisul lor imprastiat nemilos au scapat nesupravegheate tot felul de ciudatenii publicistice.

Emancipareo, multumesc!

In Romania, au fost legalizate nasterile!
Am emigrat in Canada ca o timpita, abia acum aflu din Avantaje ce-am pierdut: „Dragi parinti tineri, traiti in cea mai buna Romanie posibila! Libertatea nasterii e un bun de pret care a fost foarte greu cucerit de catre femei“. O, da, fiindca banuiesc ca, inainte de asta, femeile nu prea aveau dreptul sa nasca. Unele, care dadeau spaga sau aveau barbati securisti, primeau aprobare si nasteau. Altele insa erau pe lista de asteptare si nasteau la unspe, doispe luni, iar altele nu nasteau niciodata, ramineau asa, cu burta. Primii zece ani erau mai grei, dupa aia se obisnuiau. Macar nu traiau cu spaima ca vreodata copilul ar fi apucat-o pe cai gresite – ca el n-o apuca nici macar pe calea buna.
Tot in Avantaje am tras de o fraza ca de-un zgirci si pina la urma tot mi-a ramas in dinti: „Practicile culinare pot imbolnavi alimentul, transformindu-l intr-un drog modern, sau, dimpotriva, il pot insanatosi, recomandindu-l ca pe un medicament viu“. Asta cu ceva viu care ajunge in corpul tau ma usuie cu gindul la „Species“ sau „Aliens“, dar sa nu divagam de la viermisorul din Ionatan, totusi. Oricum, am aflat si eu ca anumite practici culinare - de exemplu utilizarea excesiva a gripatului aviar sau a vacii cu deficiente mentale (fiindca nu e politically correct sa spui „nebun“ in zilele noastre) duce la anumite boli ale tocanitei si derivatelor sale.
Aceeasi revista fierbe in continuare nervi si galbenusuri laolalta: „Digestibilitatea oului fiert moale sau cleios este mai buna decit a oului fiert tare“. Dupa cum si „digestibilitatea“ (?!?) cuvintelor inventate, care n-au primit parcela-n dictionar nici acum, e mai mica decit a celor romanesti – dar, in ciuda acestui fapt, redactorul foloseste cuvinte fierte tari.
Publicatia trece si la sentinte cel putin bizare in materie de moda: „rosul e o culoare greu de asortat“. Greu de asortat cu maro-cacaniu, mov, vermillon sau ciclam, ca in rest, orice maimuta cu IQ-ul mai mare decit greutatea se pricepe, cit de cit, sa plesneasca rosul ala cumva, la ceva.
Beau Monde a gasit un slogan pentru care multe agentii de advertising i-ar da o prima, unele i-ar da chiar si papucii: „Vara asta se poarta… vara!“. Am fost asa de emotionata citind, incit m-au inspirat instantaneu si am mai gasit si eu citeva, le cedez gratuit, cu copyright inclus: invata sa fii frumoasa, fiindca e frumos sa fii frumoasa! Sau stati asa, una si mai buna: la toamna se poarta culorile de toamna! Mai putin rosul, fiindca am stabilit deja ca noi si cimpanzeii nu stim sa-l asortam.

 
De azi inainte, nu mai esti fata fiului tatalui meu!

„Cu note dominante de portocal, coacaze negre si ciclame, parfumul iti deschide un nou orizont al iubirii“, mai toarce Beau Monde. Nu stiu cum miros coacaza neagra sau ciclamul. Iar portocala mi-e mai familiara ca portocalul, sint un biet om cu orizont citric redus. Si, asemeni mie, banuiesc ca multi sint inca intr-o drama olfactiva, e ca si cum mi-ar spune ca un parfum miroase a mura alba, paie si kaki. Plec de la premisa ca e o calitate, dar nu am dovezi, narile mi s-au pungit, precaute.
Din ce dau din miini si din picioare ca sa ies mai repede din confuzii, din aia ma impletesc mai rau in algele haosului, in Beau Monde: „Stefana nu e insa, am avut ocazia s-o constatam, nici nevasta sotului ei, nici fiica parintilor ei“. Asta-i ca-n „The Astronaut’s Wife“, unde Charlize, saraca, ...
citeste mai departe

• Tweet