Presa, a patra durere in stat

Cu un masochism decupat din colectia de toamna-iarna a preocuparilor mele tampite, m-am apucat sa citesc, in revistele glossy, despre cum altii isi traiesc viata in timp ce eu supraveghez, ridicol, greselile de ortografie, topica si punctuatie ale unor oameni fericiti, in fond. Pentru prima data de cand impletesc la rubrica asta, am gasit ghemele incurcate. Vad musuroaie de ineptii si rad (ca sa nu plang), apoi realizez ca lista bolilor incurabile - gen maladia scrisului fara noima - e mult mai lunguiata decat credeam.

Colectia romantului de dragoste

In revista Elle, „beauty editorul care le stie pe toate (cel putin teoretic)“, asa cum se recomanda din proprie initiativa, emite niste tentative de leacuri pentru tratarea arsurilor solare: „am fost nevoita sa testez ca un cobai, pe propria piele, toate retetele“, ca si cum cobaiul asta ar face, si-ar testa pe propria piele alifii si maclavaisuri. Nu, draga, altcineva testeaza pe pielea lui, fara sa-i ceara consimtamantul, presupun. In aceeasi revista cu insolatii generalizate, gasesc un material cu oarece debilitati prin zgarciul logicii: „Suficient sa-mi vina mie sa ma spanzur cu cordonul ombilical lipsa. Si nu e deloc bine – pentru ca la Judecata de Apoi va trebui sa recunosc ca am avut ganduri impure fata de un fetus“. Un teribilism stilistic sinistru. Cateodata, in nadejdea ca vei oua un curent literar nou, scapi caii si te trezesti abia cand fraza e in ultimul stadiu al bolii si nu se mai poate face nimic.
Entuziasmul ieftin al cronicarilor de la Elle da in clocot: nu stiu ce designeri „s-au gandit sa-ti faca vara mai frumoasa, fara insa sa renunti la piesa ta preferata: haina barbateasca“. Sasafonia nu ma mai sperie de mult, dar ideea ca am trecut la substituiri bizare de sexe si genuri stilistice ma cam alarmeaza - ceva mai mult decat topirea ghetarilor si ceva mai putin decat vaca nebuna. Nu-mi ajunge ceea ce vad deja si perseverez in autodistrugere: „Cu niste taieturi care iti taiau respiratia, (…) hainele au defilat cuminte, serios, apasat“. M-am descurcat cu taieturile care taiau, m-am prefacut ca a fost o figura de stil, chiar la nivel amatoristic, treaca de la noi, dar m-am blocat la parada hainelor cuminti si apasate – banuiesc oarecum ca erau calcate prea zelos si se resimteau.
Tot Elle cronicareste despre o carte si ne spune ce nu este (ce este urmeaza sa intuim noi). „Nu este o colectie de romanturi“. Eu stiu ca e racoros sa inventezi cuvinte, pentru ca e mai simplu decat sa inventezi rationamente, dar deja aluatul asta lexical dauneaza grav sanatatii mintale.
Revista Tabu e intr-o graba sfaraicioasa, i se arde ceva pe foc: „Daca ar fi sa o descriem repede, am spune ca Rebecca Miller e fiica unui dramaturg faimos si sotia a unui actor minunat“. Vedeti? Daca nu o descriati asa repede (ca nu stiu, sincer, cine va alearga pe scari), poate depistati galma cu „sotia a unui“. Tot din graba presupun ca s-a savarsit si pleonasmeala urmatoare: „o tanara frumusica si blonda, obiect fetis al unor faimosi facatori de diverse arte“. Fetisul e oricum un obiect, deci dublarea stofei din spinarea lui e inutila.

Organizatia de protectie a femeilor-tavi

Tot Tabu ridica un soclu si planteaza pe el o statuie fara sa-i stie rostul si forma: „Yves Saint Laurent a fost un inovator fara de care femeia independenta si activa social n-ar fi existat“. Ei, lasa-ma, chiar asa? Noroc ca a venit Yves Saint Laurent, acest Nelson Mandela al pietei de joburi, si-a impus ca femeile sa munceasca tot atat de mult ca barbatii, daca le-a trebuit egalitate.
O fraza de scriitor sadea se topeste chiar in motul editorialului semnat de redactorita deosebit de sefa de la Tabu, Cristina Bazavan. Intelesurile subtile ale acestei chisalite de idei se scurg lesinat in capul editorialistei, la propriu: „Femeia-tava este cea care stie sa ofere mancarea sotului/iubitului ei in cea mai bine lustruita tava, pentru ca in ea sa se reflecte orgoliul, nevoile si tot ceea ce are barbatul mai frumos“. In acest stil oxidabil, dar curatat la timp cu pasta ...
citeste mai departe

• Tweet