Pentru sanatatea dumneavoastra, evitati excesul de sare, zahar si prostii

impuia asa usor, n-ar mai fi razboaie, boli sau grasi pe lume, dar pana acolo mai avem de suportat. Intr-un acces de fantezie literara aleasa, aceeasi revista Cosmo chitaie, mandra de figurina de stil: „Craciunul (...) e cea mai cu «mos» zi dintre cele 365 ale anului“. Ce geloasa sunt ca nu mi-a venit mie ideea sa-l inlocuiesc pe ti cu si, sa fi parut si eu sclipitoare! Sau macar un pic lucioasa.

Revista Avantaje are, la randul sau, campioni ai glagoriei (calificati in preliminarii, deocamdata): „Ca sa ai un par asa cum il vrei, trebuie sa-l ingrijesti!“. Foarte adanc, sunt coplesita de abisala revelatie! Asta e ca si cum ai spune: daca vrei sa ai haine curate, trebuie sa le speli. Iar pentru asemenea panseu, ai nevoie de o publicatie scumpa, sa nu se iroseasca pe hartie calica, de ziar.

Revista Elle face ferfenita un manunchi de articole posesive, pe care uita sa le acorde cu „ajutorul“, cum ar fi normal : „felul in care iti iluminezi trasaturile cu ajutorul fondului de ten, a anticearcanului sau a fardului de obraz“. Dar asta e o gluma nevinovata, pe langa ceea ce citesc in alta pagina, in aceeasi revista: „Intra in personajul printesei preferate“. Mda, interesant, doar ca, deocamdata, n-am reusit decat sa intru in tara printesei mele preferate, fiindca personajul era bine pazit de niste garzi la palat, nu stiu de ce.
 

Margueruras ascrisromanu unor cucoane

Insa performanta cea mai miezoasa a lui Elle este halul in care s-a publicat un text interesant de-al lui Alex. Leo Serban, pe care l-au forfecat dupa cum le-a sarit tasta si tandara. Chiar citeam cu interes, cand a inceput sa-mi patineze discul in cap : „Era «Moderato cantabile» dupa Margueruras, a unor cucoane a unor cucoane dar nici eu n-am inteles asta atunci“.

Si nici eu n-am inteles asta acum, maestre, ce naiba facura astia cu textul?! Mai intai, „Margueruras“ ala inteleg ca e un talmes-balmes degenerat din Marguerite Duras. Am dedus asta numai prin asociere cu titlul romanului (a carui autoare este). Pe urma, o virgula strangulata si o repetitie caraghioasa au compromis o idee care ne putea folosi si noua la ceva, vreodata, ca de-aia lasam si oameni destepti sa scrie prin reviste. Aha, sau poate ca asta e explicatia, o mana criminala a sabotat actiunea de iluminare a maselor - cineva din redactie a fost pur si simplu pizmas.

In schimb, revista Glamour scoate la iveala monstrul din noi: „Ai in acelasi timp trei iubiti? Platiti nemteste cand iesiti in oras? Ai obiceiuri catalogate de prietenele tale drept bizare? Toate avem micile noastre ciudatenii.“

Astea sunt „mici ciudatenii“? Mici ciudatenii am eu - care dorm pe sase perne si imi asez cartile de credit pe culori – dar nu o femeie care are trei iubiti si nici nu vreau sa ma gandesc ce preferinte sexuale vehiculeaza. A, ca era sa uit: si cum e cu platitul nemteste cand tu iubesti frantuzeste, deci esti cu trei barbati in acelasi timp? Ce-i drept, viata (nu si redactorul) are umor. Englezesc. 

Tot Glamour stie mai bine decat tine ce-ai fi facut daca nu faceai ceea ce faci: „Ti-ai fi dat si viata pentru el, daca ar fi fost nevoie (hai, nu viata, dar macar la un rinichi tot ai fi renuntat)“. Aha, asa mai merge, de la viata la rinichi e ceva de mers. Doar ca Dumnezeu e bun cu noi, astea fraiere, si a facut genetica de-asa natura, ca nu prea gasesc barbatii donatoare compatibile printre iubitele lor, caz ... citeste mai departe