O mama de bataie de campi

Sunt pe drumul cel bun, am inceput sa rasfoiesc si sa trisez, sar peste pagini si, implicit, ma pazesc de apoplexie. Luna asta, am contat doar pe
zvacnetul hazardului, am deschis la intamplare, am citit si, tot la intamplare, am ras sau am plans - in multe cazuri, stilul haotico-aberant al textelor facea imposibila distinctia. Dar, spre deosebire de alte vremuri, mi s-a aratat o naluca de bunatate; si sunt gata sa acord oricate circumstante atenuante ar cere-o situatia. Cu umila precizare ca le acord doar in gandul meu. Va mai dezvalui, asadar, niste elucubratii antologice de prin presa glossy.

Minte sanatoasa in motor sanatos

Revista Beau Monde scoate din congelator niste termeni uitati acolo de pe vremea cand lumea spunea jerseu, pardesiu, helanca: „nelipsita minijupa, a carei executie publica ne este anuntata sezon de sezon“. In primul rand, „executia“ e anuntata tot de foruri guralive ca si voi, asa ca nu pricep cine e vinovat ca moda nu face-n ruptul trendului ce vrem noi. „Moda franceza a flirtat dintotdeauna cu un anume fel de-a fi sexy, dedramatizat si autoironic“. Sincer, nu-mi displace intentia si nici felul de-a o transcrie, cu exceptia acelui „dedramatizat“, un cuvant inventat, fara indoiala (chestiune care n-ar fi deloc rea, cu conditia sa fie buna - adica ne-am fi asteptat ca inovatia sa aiba un schepsis mai profund).
„Ar trebui sa ne imaginam propriul corp ca pe un motor. In orice caz, bujiile ar fi vitaminele“, se mai ambaleaza Beau Monde, cu teava de esapament a glagoriei solicitata la maxim. Asa este, dupa cum eu consider ca oxigenul ar fi benzina si proteinele ar fi uleiul de motor. Si nu vi se pare ca oglinda retrovizoare seamana cu o ureche? Cam clapauga, dar merge. Tot Beau Monde aproximeaza logica, in stilul caracteristic: „locuieste intr-un demisol cu ferestrele cam sparte“. E cam prost spus, ca sa zicem cam asa, in sensul ca daca erau cam sparte, eu ce sa cam pricep? Ca erau sparte numai pe interior si intregi pe dinafara? Cam exact.
Aceeasi revista incearca o imagine care ar fi fost destul de haioasa, daca n-ar sugera si sensuri involuntar comice: „o pereche de picioare lungi si frumoase care se termina cu un ciuf blond“. Initial, ca un cetatean cu bune intentii, te gandesti la ceea ce-au vrut si ei sa te gandesti: o fata cu picioare lungi pana-n gat. Dar cum ciufurile blonde s-ar putea dezvolta si prin locuri mai apropiate de rascrucea picioarelor, ajungem la ceva suprarealist de deocheat.
Beau Monde mai spune ceva acolo de „stridiile senzuale“ si insista pe „eleganta“ scoicilor. Intr-adevar, nimic nu-mi trezeste mai mult respect monden decat o molusca bine crescuta, cu maniere slefuite de maree. „Sunetele esapamentului dublu pornesc de la vocea unui Sinatra ragusit“. Daca nu murea in ’98, Sinatra cadea lat cu siguranta acum, cand citea capodopera din Beau Monde. De fapt, daca stau sa ma gandesc bine, ar fi fost, totusi, zece ani de viata in plus, deci merita deranjul.

Inima si degetul meu iti apartin

Pentru femeile care inca nu-si dau seama cand un barbat este sau nu dispus a le face onoarea de a se culca odata cu ele, revista Bolero aduce un ghid inteligent: „Tot mainile iti spun daca tipul cu care esti viseaza o apropiere de tine: isi tine mainile in buzunar, iar degetul mare ii iese afara si este indreptat spre organele genitale. E semn clar ca te doreste!“. Va spun sincer, vad zilnic o sumedenie de persoane care nu-si indeasa toate falangele in buzunar, ci lasa degetul mare sa le atarne in afara. Ba mai mult, fiindca asa ii dicteaza osatura si confortul, acesta sta orientat, nu-i asa, spre „organele genitale“, cum recita, stiintific, Bolero. Ce sa inteleg din asta, ca tot cartierul ma doreste si nu-si gaseste cuvintele sa-mi spuna asta in fata? Poate pentru ca sunt atat de frumoasa si-i intimidez pe toti? Mmm, interesant, sa stii ca asta era secretul, de-aia nu-mi face nimeni propuneri directe, toata lumea prefera sa joace mim cu degetul mare, doar-doar imi pica fisa.
Alt extras din accesele de talent ... citeste mai departe