Fericiti cei saraci cu scrisul

ridicate, vorb-aia.
Revista Unica da sentinte, ca de cind o stiu: „Ceasul, parfumul si cureaua spun tot despre ce simti pentru el“. De exemplu, cred ca o curea care nu ma prea mai ajunge spune destul de mult despre ceea ce (nu mai) simt pentru un barbat. Iar parfumul e foarte vorbaret, de asemenea, bunaoara parfumul de migdala evoca gustul amarui al unui sentiment blocat in trecut, in fixatii triste si amintiri crispate. Cred, cel putin. Ma straduiesc sa descifrez codurile Unica.
„La inceput a fost Laura Badea“, iata cum incepe un articol foarte inteligent... Stau si ma-ntreb de ce n-o fi spus „La inceput, Dumnezeu a facut scrima, spada si floreta, cerurile si pamintul. Pamintul era pustiu si gol; peste fata adincului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: «Sa fie lumina!». Si-a aparut Laura Badea“. Iertati-mi blasfemia, iau totul asupra mea, am vrut doar sa elucidez o problema de neastimpar co(s)mico-religios.
„Nu cred sa fi vazut vreodata niste ochi care sa semene atit de bine cu albastrelele. De-un albastru perfect“, incepe avintat respectivul articol. Ce-o fi ala albastru perfect? Albastru ca televizorul fara semnal prin cablu sau albastru ca fata mea cind citesc asemenea plasmuiri? Refuz sa cred ca nervii mei sint de-un albastru perfect, asa ca optez pentru prima varianta. Gratuitatea lingusirii de mai sus nu este echivalata decit de banalitatea tuturor celorlalte unelte stilistice.    
„Buzele spun totul“, mai avertizeaza Unica. Si, daca mai sint ajutate si de gitlej, spun chiar tot. Si, daca gitlejul are si laringe, aproape ca spun mai mult decit ar trebui...
Material publicat in revista Tango/Ianuarie 2008

• Tweet