Ce vrea romanul? Sosete si circ

N-am demarat aceasta rubrica fiindca noi, cei de la Tango, ne credem fara cusur. Dimpotriva. Iar atunci cind noi am dat un bat in balta, ne-am aplecat in vazul lumii si l-am scos de-acolo, proliferind astfel o marturisire ecologica si The Onesta. Asadar, mi-e greu sa inteleg de ce unii simt nevoia sa redacteze replici pe sub tejghea. Cineva a incercat sa se racoreasca la un mod superficial si aberant, butonind un mesaj pe celular. Presupun ca nu i-a dat voie patronatul sa ne raspunda in revista, in parametrii unei polemici civilizate…

Are you sure? (Unfortunately, you are)

Concret: Cristina Stanciulescu, redactor-chipurile-sef al revistei Viva, s-a inflamat dupa ce-a citit rubrica „Tango degeaba“ din editia trecuta, pentru ca am cutezat sa-mi expun o parere despre editorialul pe care-l toarce cu o mindrie demna de o cauza mai buna. Retorica ei puerila, precum si cliseele unei banale exaltari cu iradiatii ipocrite mi-au smuls, ce-i drept, citeva comentarii ciulinoase. Las la aprecierea celor care-i citesc margaritarele din Viva daca am avut sau nu vreun temei de sarcasm. Dar nu despre asta voiam sa va vorbesc.
Cristinei Stanciulescu nu-i ajunge ca redacteaza la minima rezistenta, dar purcede si la ciupeli penibile. Dumneaei simtea probabil ca se ineaca fatalmente cu saliva revoltei, asa ca s-a apucat sa-i scrie prietenei mele, Alice Nastase, un sms, cum s-a priceput si ea – las intacte topica, ortografia si zeama mesajului: „Spune-i te rog simonei catrina ca, inainte de a-i critica pe altii, ar trebui sa corecteze subtitlul textului sau. Nu e „you don’t“ ci „don’t you“ pt ca asa se pune intrebarea in limba engleza. Dar cine sunt eu s-o corectez pe ea? E ca si cum m-as lua de tine ca-ti plingi nefericirea cu aceleasi cuvinte in fiecare editorial. Si asta nu se face.“
In primul rind, a spune despre Alice Nastase ca scrie „cu aceleasi cuvinte“ mereu e o dovada ca petitionara GSM retine un anumit calup de termeni - citi incap in camarutele ei cenusii, acolo - iar de la un punct i se intuneca zarea si nu mai pricepe nimic. Zumzetul de fond i se pare o uniformitate lexicala, prin urmare catapulteaza o parere savanta, ridicola in lipsa ei de sens. Fireste, atunci cind nu intelegi ce ti se spune, toate sunetele iti par la fel.
Sincer, pina acum am considerat ca nu merita deranjul, dar as putea sa monitorizez limbajul de cherestea al editorialistei de la Viva - asa, ca sa fie in camara, ca nu se stie niciodata la ce ne trebuie statistica asta.
Iar in ceea ce priveste „greseala“ mea de limba engleza, ha, ha, ha, nici nu stiu de ce-mi bat capul sa-i raspund doamnei care inca mai are pe degete urme de pasta rosie, dupa ce m-a corectat nervoasa. Pai cum sa spui, papusa, „are you sure don’t you want to send this to the recycle bin?“ - cum sustii cu bizara batosenie? Dumitale iti suna bine? Titlul meu era o parafraza dupa repertoriul Windows din computer, care te intreaba pisalog: „are you sure you want to send this to the recycle bin?“. Ei, cum o sa asezi „don’t“ inaintea lui „you“, in acest context?! Suna ca dracu. 
Cristina Stanciulescu a citit, pare-se, in cartea de clasa a treia, ca interogatia negativa incepe cu „don’t“, iar  de-atunci n-o mai intereseaza nimic, i-a pus tovarasa un zece mare, iar ea a inchis ceaslovul si se declara sigura pe situatie. Draga mea, eu locuiesc de citiva ani in Canada anglofona, unde lucrez in televiziune -  iar aici, la noi, pasamite vorbim ca mirlanii, nu ne ridicam la nivelul eruditiei dumitale. Dar iti spun la ureche: ssssttt, sa nu te mai auda cineva cu gogorita asta, ca e pacat, esti redactor-sef, pina una, alta. Iti mai spun un secret, cu toate ca ma cam grabesc, fiindca „time is money“ (am scris corect sau trebuia sa scriu „the time the money is“?): in engleza vorbita - si mai ales in contextul de mai sus – mai ia-te si dupa mine, ca n-o sa-ti para rau.

Am suta de ani, dar ma simt inca voluntar

citeste mai departe

• Tweet