Angelica Lambru - Numele meu e Dorinta

Cum am ajuns din nou, aici, Doamna mea? Aici, la Interval? Nu cumva tigancile, miloase, m-au lasat sa-mi trag o clipa sufletul, pe coridor, in asteptarea ultimei ghicitori? … Beau prea multa cafea, tocmai am pus in chiuveta cana in care s-a scurs si ultima dimineata de decembrie. Am ajuns sa beau cafeaua cu cana, Doamna… Spune drept, ce-ai alege intre idee si cord, intre minte si inima? Literatura, te aud raspunzandu-mi, literatura...

Zic cei stiutori ca in fiecare femeie predomina o zeita anume, eu cred ca, mai degraba, zeitele vin si pleaca, odata cu varstele femeii: Diana, la 18 ani, Afrodita, la 25, Junona, la 30, apoi, Minerva, Minerva, Minerva…
Le chem din nou, pe toate, mintindu-le ca e pentru ultima data si ele vin, cuminti si se insira pe langa usa, asteptand sa intre. La doctor? (Ai rabdare, draga Mamei, acum ne vine randul). La examen? (Ce subiecte au iesit pana acum?) La ambasada? (Ca nu merita s-o scriu cu majuscula). La interviu? (Asteptati putin, sa iasa candidatul de la 10.15).
Mi-am petrecut o buna parte din viata lasand batai de inima pe la Usi de Domni.
Mi-am pus, pe  rand, toate mastile: fetita de la cor (grasa si cu codite), adolescenta bubosica (grasa si fara codite), domnisoara fardata, rezemata de peretele discotecii, suportand demn stinghereala.
Am baut sampanie proasta pe 31 decembrie si m-a durut rau capul, pe 1 ianuarie. 
Am iesit in ger si-am cerut, catre stele. Dar zapada, cuminte ca nenea Anghelache, n-a vrut sa raspunda.
Mi-am luat puiul din patut si l-am strans in brate, iar mirosul de bebelus a parfumat Intervalul.
Am fost fericita, in nefericirea mea.
Am fost nefericita, in fericirea mea.
Am citit si am fost citita. Am scris si mi-a fost scris.
Am gatit bucate pe care musafiri politicosi le-au lasat pe masa, de-am mancat din ele in toate zilele cuprinse intre Sf. Vasile si Sf. Ion.
Mi-am pus "a little black dress", ciorapi ca panza de paianjen si cand am iesit la vanatoare, am auzit de la Musca multumita si deja cuibarita in plasa: N-o sa-ti fie frig, asa?
Si iata-ma aici, scriindu-ti, imbracata cu halatul galben, plin de efluvii materne, cu totosi impletiti de vecina mea, doamna Petre, si cu Snowie pe genunchi.)Te vei intreba ce cauta doamna Petre in scrisoarea aceasta, cauta, fiindca si aici ca in toate scrisorile mele e vorba de Mila, de Mila pe care numai femeile o pot arata semenilor lor, de mila care muta muntii din loc. Femeie, numele tau este Mila. Consolamentum, Cheia cantarilor.  Dar despre asta vom vorbi altadata.
Suntem toate trei, in clipa aceasta care a si trecut. Vom scanteia cat ne va citi Cineva, apoi vom pleca cate putin, politicoase si discrete, pentru ca acelasi Cineva sa ne poata uita.

PS. Snowie e o pisica fumurie. I s-a intamplat si ei, cum ni se intampla si noua: cel care ne-a pus numele, n-a stat sa se uite bine la noi. E adevarat ca, de pui, era alba.

Trimitem, Doamna, drept cercel acestei nopti de trecere (fictiva trecere), un poem al Printului Emil Botta. Domnia voastra va ghici de ce.

 
Gravitatiuni

Numele meu e Dorinta,
de aceea cant cu oarecare usurinta.
Flautul meu are un ton arhitrist,
de aceea poate nu sunt artist.

Zi si noapte ma lamentez,
singur, singur ca un huhurez.
Clipele trec pe langa mine
ca furtuna printre ruine.

As vrea sa ma cheme Panica, Ura,
sa-mi cada viata ca o mura in gura.
As vrea sa ma cheme Bucurie
sau Banchet, Extaz. Melodie.

Dar numele meu e Dorinta,
si ca sa-l schimb e cu neputinta.
Zadarnic, zadarnic incerc,
numele meu e un fermecat cerc.

(din vol. Intunecatul April, 1937)

                                                              
                                      Angelica Lambru,  31 decembrie 2011
citeste mai departe

• Tweet