Cu toate acestea, o voi cauta si maine, si poimaine, caci nu inceteaza sa-mi rasune in auz ceea ce mi-a marturisit intr-o zi aurie de octombrie, la o cana de cafea cu scortisoara, intr-un Starbucks din Valencia.
E povestea trista a unei injunghieri pe la spate, inlesnita de indiferenta sefilor, de micile tradari cotidiene ale colegilor si pusa la cale de Vrajitorea cea rea, Mediocritatea, ajutata de sora ei mai mica, Invidia. Cam asa incepea:
"Au existat semne de la inceput", mi-a spus prietena mea, privind cu atentie in cana de cafea, de parca acolo se afla trecutul gata deslusit. Intodeauna au fost semne, dar n-am vrut sa le vad, mi s-au parut copilarii, am pasit peste ele, desi imi naclaisera zdravan tocurile. In momentul angajarii mele, transparente ca apa de izvor, pe baza de curriculum trimis si interviu, posturile noastre (al meu si-al ei) se aflau pe aceeasi treapta ierarhica. S-au schimbat Domnii in Universitate, s-au bucurat nebunii, seful meu (care ceruse un angajat de profilul meu profesional) a fost destituit si noul sef n-a mai stiut ce sa faca cu mine. Nu si-a batut prea tare capul si m-a dat in ucenicie colegei mele de pana atunci, care se plansese ca era debordata de avalansa sarcinilor de serviciu. Povestile se termina asa cum incep, numai noi ne incapatanam sa nu vedem securea in prima crenguta uscata".
"Prima noastra intalnire a iritat-o nespus si a refuzat sa ma primeasca la ea in birou. Guri binevoitoare mi-au spus ca ea avusese alta candidata pentru postul acela, o prietena foarte apropiata, cu care aveam sa ma intalnesc de multe ori pe coridor si sa ne salutam, zambind. Mi-a facut un serviciu si i-am multumit, mai tarziu, fiindca biroul ei era o incapere fara ferestre, cam cat cabina podarilor, doar ca ei pot scoate capul afara, la aer, cand iti iau zlotii. Inauntru mirosea a ea, a eroina balzaciana, imbatranita in asteptari innabusite. Relatia noastra a debutat cum nu se poate mai prost: in mai putin de un sfert de ora mi-a marturisit (mie si celor aflati in biroul unde ma oplosisem) ca detesta femeile care se machiaza, nu suporta parfumurile, deodorantele, copiii si nici pasarile din parcuri care polueaza aerul si murdaresc trotuarele. Eu ma machiez pana in dinti, ador parfumurile, mai ales cel de bebelus sculat din somn. Cat despre gugustiuci, de cate ori nu era cat pe ce sa primesc amenzi din cauza ca-i imbuibam in locuri nepotrivite?"
…"E farmacista de profesie, am scuzat-o eu, probabil e o chestiune de igiena exacerbata, avand in vedere si multiplele alergii martusite, delicatetea pielii pistruiate, mereu gata sa se inroseasca, sa se inflameze si sa se irite. Are ochi frumosi, albastri si mari, cu corneea mereu inrosita de computer. Sprancenele sunt singurul semn de cochetarie pe care i l-am observat pe chip: ingrijit depilate si innegrite la intervale regulate de timp, sunt vopsite de un penel iscusit. (Mi-am amintit imediat de lipitorile Coanei Chirita, ce se invata de mic, nu se mai uita… Iarta-ma, sunt rea). Pistruii sunt mari, ca boabele de linte, mai multi pe decolteu si pe brate. E micuta, zvelta, cu pieptul plin, solduri mici si bine proportionate. Umerii adusi si sutienele nepotrivite i-au impins pe bursierii nemilosi sa-i spuna, pe ascuns, Mamaie, ...
citeste mai departe
COMENTEAZA: