Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 16351
De: text de Adrian Paunescu
La: 01 Martie 2012

Adrian Paunescu - Iubirea fata de femeie

Multa vreme n-am putut fi linistit, de grija femeilor pe care nu le cunosteam si pe care ma temeam ca nu le iubeste nimeni asa cum ar fi meritat. Ma comportam cu fiecare femeie pe care o intalneam conform acestei framantari fata de totalitatea femeilor.

Ii vedeam pe barbatii din jurul meu preocupati de cu totul alta tinta decat satisfactia femeii. Imi era ciuda pe ei ca nu se lumineaza si nu se simt inaripati in vecinatatea unor femei pe care aveau norocul sa le cunoasca si sa le domine. Eram trist ca ele se lasau domesticite de tot felul de mici brute ocazionale si, in prea multe momente publice, radeau din orice, se lasau coplesite de vulgaritati imbietoare, traiau ca betivii intre larma catorva mese de crasma si nostalgia paradisului.

Dominanta vietii si literaturii mele a fost, mai explicita sau mai tainuita, iubirea de femeie. Nimic din toate bunurile lumii nu m-a insufletit si nu m-a chemat ca farmecul femeii. Era frig si nu mi-era frig asteptand o femeie. Un drum de necuprins mi se arata in fata si, daca femeia dorita aparea in relatie cu acest drum, drumul mi se parea scurt si cuprinzator. Nu stiu sa inot, dar, pentru ca o data la mare femeia pe care o iubeam era sa se inece si m-a strigat sa o salvez, am sarit in apa, am pierdut contactul cu fundul marii si, din dragoste si disperare, am salvat-o. Ca e asa va poate confirma chiar ea, mama copiilor mei, Ioana si Andrei. Mai mult decat atat, am observat in acele momente cumplite ca mi-ar fi fost cu neputinta sa accept ca altcineva in locul meu, sa o salveze pe cea periclitata. Nu m-as mai fi simtit demn de existenta noastra comuna.

Ii spuneam unui om care, acum cativa ani, se mira de vehementa si curajul cu care imi deschisesem sufletul in public, scriind doua carti punctuale de dragoste, ca, daca nu as fi scris acele doua carti de dragoste, as fi murit. El voia sa ma auda explicand cum am traversat perioada umilintei de a fi recunoscut o infrangere in dragoste. Nu aveam cum sa-i confirm banuiala. Caci logica vietii a pus lucrurile la locul lor: din acea umilinta aparenta, pe care am ales sa o traiesc si sa o traversez, a iesit pentru mine biruinta a doua carti de referinta, iar pentru umilitoarea mea muza a iesit, iata, dupa putini ani, un anonimat cu slabe palpairi momentane de celebritate. Fara sa fi dorit sa fac un scenariu, iata ca filmul care a iesit demonstreaza superioritatea sinceritatii si onestitatii cu care un barbat a putut ataca tema umilintei din iubire si a invierii din condamnarea la moarte, prin creatie.

Ma contemplu si imi dau seama ca, fara a trai in acelasi fel si cu aceleasi devastatoare consecinte existentiale, iubirea, nimic din ceea ce fac, nimic din ceea ce visez, nimic din ceea ce traiesc nu ar putea exista fara ea. Ziceam acum cativa ani ca iubirea e motorul a tot si a toate. Zic astazi ca motorului ii trebuie, in mod cinic, trecatorul combustibil al vietilor noastre. Daca ar fi sa recenzez iubirile mele, de-a lungul acestor ani cat veacul, m-as putea considera bogat de atatea carti intamplate si prea putine scrise, de atata monotonie si de atata diversitate, de atata repetata senzatie ca ma sfarsesc si de atata surpriza ca nu m-am sfarsit. Iubind salbatic sau iubind tandru, facand copii sau construind zadarnicii, neacceptand ca femeia e egala mea, ci ca ...
citeste mai departe

 
 
 
 

COMENTEAZA:

COMENTARII:

Fii tu primul care comenteaza