Tusind in taina am pastrat tacere, gandind ca astfel o sa-ti placa tie

"Femeia e un diavol", a stabilit intr-o zi un barbat din anturajul meu, apoi s-a uitat la noi astilalti si-a asteptat sa-l intrebam de ce. Pesemne ca am admis prea usor axioma, astfel ca a continuat ne-ntrebat: "Pentru ca numai un diavol poate sa sangereze cinci zile fara sa moara".

Si numai un dobitoc poate sa ia o replica dintr-un film si sa dea de-nteles ca e ouata de el, ma gandeam eu. Atunci am observat ca nevasta-sa se uita la el cu operculii cascati de mindrie, asa ca mi-am strivit gandul cel rau ca pe-un carcalac si am asistat mai departe la scena.


Dragoste la prima infectie

Ceilalti din grup au trecut la alte subiecte, dar eu i-am auzit p-astia doi continuind in surdina. El s-a intors la nevasta-sa: „Chiar, cum reusiti voi, ma, sa va curga singe atitea zile si sa nu lesinati?“. Am uitat sa va spun ca erau in luna de miere, ne adunaseram fiindca astia implineau o saptamina de la nunta. Ea, mindra de vocatia coagulanta a intregului regn, i-a explicat elaborat, in timp ce el minca merdenele cu carne: pentru ca de fapt chestia care iese pe tampon nu e singe pur, e ceva amestecat cu tot felul de secretii, dar fiindca e si singe, secretiile astea se inrosesc si ele si se amesteca si face sa para ca avem hemoragie mare. Dar noi de fapt n-avem hemoragie asa mare, de-aia nu crapam.

Au trecut de-atunci sase ani, sunt tot amindoi, bot in bot toata ziua, nedezlipiti, de-un romantism lugubru. Plecind de la aceste premize pline de cheaguri, ma gindeam pe vremea aia ca mariajul lor se va brinzi dureros. Ca toate florile, luminarile parfumate si lenjeriile sexy se vor sacrifica la templul tentatiei de a-si spune ce au prin tot felul de locuri in care, de multe ori, numai lanterna subtire a doctorului sau vreo spatula poate ajunge.

Abia pe urma am aflat ca ei se cunoscusera de fapt intr-un spital, lui i se infectase operatia de hernie, iar ea avea un furuncul scapat de sub control. Pe un hol dezolant, la un Viceroy facut posta, in timp ce femeia de serviciu fleoscaia teul printre picioarele lor deopotriva paroase, si-au marturisit mai intii puroaiele si abia mai apoi iubirea. Astfel prezentindu-se lucrurile, e clar ca melodia lor preferata era scirtiitul caruciorului cu penicilina. Deci aplecarea lor patologica spre detaliile care colectau pina se spargeau este explicabila.

S-au indragostit in miros de iod, in amenintarea infectiei, rugindu-se sa nu ramina cu semne. Si-atunci, cum ar fi fost ca, dupa ce-au scapat de halatele cu buline si de faianta vernil, sa treaca la panseuri botanice si la misterioase batai din gene? Ii legau dureri comune, la propriu. Asa arata viata lor si azi, n-au secrete, isi arata tot, orice basica inghinala pe care altii ar ascunde-o ca pe fostii nazisti.

Am plecat de la acest caz particular tocmai pentru ca mi s-a parut departe de statistica. Inca stau sa cuget, dupa atitia ani, daca dragostea adevarata e aia a lor sau asta a noastra, in care Doamne fereste sa afle amantul nostru ca facem vreodata caca.
Pe vremea cind eram tinara si direct proportional de proasta, mi-era rusine sa trag apa cind era acasa si iubitul meu. Pazeam veceul cite zece minute, fara sa realizez ca in felul asta favorizam si mai tare suspiciunea de burta bulversata. Intr-un final, cind ma-ntreba ca pe domnul Goe daca ma doare la inima, puneam capacul si ma urcam cu genunchii pe el, crezind ca mai estompez zgomotul cascadei, apoi trageam in sfirsit apa si blestemam toate flotoarele din lume.


Majorarea greturilor la produsele de baza

Pe la 30 de ani, m-am obisnuit cu gindul ca o convietuire presupune acceptarea faptului ca si celalalt poate avea nasul si intestinele infundate. Dar intre ...
citeste mai departe

• Tweet