Simona Catrina - Si-au evitat o nunta mare...

Acum 20 de ani, am vazut intr-o zi, la Moscova, 50 de mirese. Fulguiau pe rand langa zidurile Kremlinului, acolo unde pulseaza o flacara vesnica, omagiu clocotitor adus eroilor tineri, baieti ucisi pe front inainte de a fi apucat sa cunoasca patima trupului. O traditie superba face ca toate miresele Moscovei sa treaca si pe la flacara eroilor neprihaniti, sa aseze flori albe langa focul flamand. Numai rusii puteau sa zamisleasca un ritual atat de tragic, in splendoarea lui.

… Si-au trait nefericiti pana la adanci batraneti

Imaginea mireselor solitare, frumoase, tacute, traversand o piata pe cat de aglomerata, pe atat de austera, a fost prima palma metafizica pe care am primit-o in plin, ca pe o pedeapsa pentru visurile mele incomplete de pana atunci. Fericirea lor era usor decodificata de zambetul cuprinzator, de pasul saltat a speranta. Tocul lor pe caldaram a fost prima mea fantezie nuptiala.Genomul uman, infasurat brancusian pe o axa nevazuta, contine probabil si gena casatoriei. Mai activa la cromozomii de tip XX, mai lesinata la cei XY.
Definita telenovelistic si simplist drept „cea mai fericita zi“, nunta este, de cele mai multe ori, un spectacol ieftin umflat la rang de capodopera. O legalizare dramatica a kitsch-ului, singura sansa a florii de panza sa iasa din mlastina dispretului public. Un tablou aproape barbar, in care toata lumea primeste roluri cvasi-umilitoare, transpira argilos de la fondul de ten, se apropie sinistru de preinfarct si de atacul biliar, fosgaie bani si scoate piciorul din pantof, sub masa. Mirii, cei mai fericiti oameni de pe fata congestionata a pamantului, crapa de incantare, mai ales la final, cand nasul e scos din circuit, cu contributia notabila a Busuioacei, iar nasa vrea sa moara, ia colebil si-i arata miresei gleznele umflate. Chelnerii salta scaune pe mese, soacrele alcatuiesc sacose indesate cu ce-a mai ramas din sarmale si din tort, copiii muzicantilor vor sa fure mirele si mireasa de fondant si crant, seful de sala e frustrat de bacsisul nesincronizat cu truda ospatareasca.
Dar pentru toate astea, precum si pentru consecintele juridico-psihologice ale gloriosului dat in stamba, am face orice.

Esti obsesia mea pereche...

Stiu ce inseamna atractia halucinanta fata de legalizarea unei nebunii. Culmea, cu cat o relatie merge mai prost, cu atat femeia e mai indarjita s-o oficializeze, pe principiul ca singura carpeala eficienta e complicatia civila. Avem senzatia ca o nunta curata chimic toate petele barbatului pe care ani de zile ne-am chinuit, de altfel, sa-l schimbam, sa-l dezvatam, sa-l framantam. Si ceea ce n-am reusit noi va reusi ofitereasa Starii Civile, cu timbrul ei sententios, care ameninta atat de autoritar cuplul cum ca Statul apara familia cu o vehementa de closca.
De ce o zgarietura de penita in registrul primariei ni se pare noua o dovada de dragoste mai frumoasa decat o floare, un sacrificiu, un telefon in miez de noapte, o lacrima de barbat chinuit? Nimic, nicio poezie divina, scrisa in betia moale a postludiului, niciun gest disperat de adoratie, niciun cadou si nicio vorba nu ne sunt de ajuns.
Singura dovada absoluta de care avem nevoie e inelul de logodna, asezonat cu o vizita la socri si o tevatura nuptiala pe cat de ravnita, pe atat de prozaica. Piscotul spritat, inmuiat in vinul acru si faramitat intre degete de popa, e mai romantic decat o calatorie in jurul lumii cu el, cu adoratul. Daca minunatul barbat din viata noastra ne-a dus in jungla Amazonului, dar refuza sa bage capul in pirostrie, demersul lui e vacs.
As fi uneori tentata sa suspectez femeia de conformism cronic, toxic. Dar, pe de alta parte, noi am ajuns la situatia asta tocmai pentru ca nicio alta dovada de adoratie masculina nu rezista in timp. Oxideaza repede si trist, ca o felie de mar. Nu ne putem baza pe peroratiile lor cu termen de valabilitate meschin, adesea contrafacut. Actul de casatorie e saltul mortal pe care un barbat indragostit il executa fara plasa sub el, in ideea de a-i demonstra femeii sale ca ea inseamna totul, totul... Ca burlacia lui, cel ...
citeste mai departe

• Tweet