Simona Catrina - O, esti frumos cum numa-n vis un fost iubit se-arata

Cand s-a intors din armata, Cornel a vazut ca tot n-ajungea la raftul de sus din bucatarie, decat daca se suia pe taburet. Atunci, a decis sa se faca scriitor. Iar pe masura ce lanul de par din crestet era mancat de lacuste, cumpara din ce in ce mai multe garoafe pentru fete. Un coleg de cenaclu chiar a remarcat, intr-o poezie de-a sa cu crema optzecista, ca rotocolul cheliei lui Cornel era exact cat garoafa.

Marimea cu rima-mbratisata nu conteaza

Cornel s-a insurat la 26 de ani cu Irene, o colega poetesa, din cenaclul unde initial s-a dus fiindca numai acolo reusea sa uite ca era poreclit Broasca. Nu din cauza ochilor, ci din cauza picioarelor. Irene avea 30 de ani si nu se maritase niciodata, deoarece a tot forfecat timpul cautind un barbat aratos, compatibil cu buza ei de papusa, dar a constatat ca barbatii sexy nu sunt romantici, fiindca nu au nevoie sa fie si de ce naiba ar fi.

Intr-o zi, o secatura de amant superb a parasit-o pentru o bombata pe care n-o inhibau algebra si nici umbra lui Mircea. La Cozia. Si Irene s-a refugiat la sedinta scriitoricimii – auzise ca, in afara de cel prea bun si prea placut, mai exista pe lume si orgasmul intelectual.

Acolo, scriind nuvele din ce in ce mai zvircolite, Cornel astepta de doi ani sa se intimple ceva. Intr-o zi, cind un coleg cenaclist si-a citit cu voce tare creatia – „adapa-ma din tita pulsarului pitit sub limba ta albastra“ – Irene si-a suflat plinsul in batista, iar Cornel a stiut ca se petrecuse ceva dramatic cu dumneaei. A curtat-o, a imbatat-o cu vermut si, la dadaist de scurt timp, i-a demonstrat ca poate fi un amant constiincios.

La nunta lor, prietenele ei presupuneau ca mirele are un penis foarte mare, invers proportional cu leafa, altfel nu-si puteau explica aceasta combinatie bizara: el era uritel, mic, sarac, autodidact, facuse armata lunga la infanterie, i se plimba marul lui Adam ca o geamandura, costumul atirna pe el, miinile-i atirnau din costum. Mireasa cea perfecta a explicat tare, insa, pentru toti ochii gogonati, ca s-a indragostit de Cornel fiindca scrie divin, cum ar mai fi scris si Arthur Rimbaud, daca n-ar fi facut tumoare de tinar. Nasa a aplaudat, apoi l-a intrebat ceva pe nasul la ureche. El n-a fost vazut raspunzind.

S-ar fi putut decupa de-aici concluzia ca barbatii cu ticneli literare cistiga teren intotdeauna. In realitate, nici poezia si nici garoafele lui Cornel nu l-au tirit in patul si-n existenta superbei, ci faptul ca se aflase in locul potrivit, la momentul potrivit. Si cam asta e cheia seductiei masculine, in general. Femeile se agata in primul rind de barbatii care le scot din crizele de introdus lacrimi in fulgii pernei.


Tot ce uiti poate fi folosit impotriva ta

Un barbat cucereste o femeie prin propriile ei complicatii. Daca el se posteaza la indemina unei nefericite cu sufletul spart, va beneficia de un avantaj detasat la linia de pornire. Atunci, in functie de ce defecte avea fostul dobitoc, inlocuitorul ar putea sa-l anihileze ca amintire in citeva ore. Daca si-ar pune si mintea, nu numai fundul.
De obicei, barbatii seduc prin contraste, ei trebuie sa fie opusul a ceea ce-a fost pina atunci in viata femeii. Cu exceptia fizicului, daca s-ar putea. Fiindca e cam greu ca, atunci cind plingi dupa un frumos inalt si bine framintat de soarta, sa te indragostesti de-un indesat cu fata rosie si caciula de nutrie.

Tragedia e ca numai barbatii saraci si barbatii uriti sunt romantici. Restul, asa cum am stabilit deja, n-au nevoie de aceasta scremere, care le-ar minca timpul si nervii, fara vreun beneficiu suplimentar. Pentru barbatii cu fizic caftit de soarta si pentru cei cu portofel scofilcit, singura sansa pe fata pamintului e sa care gladiole, sa scrie poezii - sau macar sa le-nvete pe-ale altora pe dinafara - sa nu le fie jena sa cumpere prezervative si ... citeste mai departe