Simona Catrina - Am mintit de cand ma stiu cerul verii straveziu…

* Tolerez boiereste marlaniile unora, pentru ca am si eu destule scame - am citit intr-un almanah ca nimeni nu-i perfect, deci am o scuza stiintifica.

* Mananc mult, pentru ca e singura mea placere care nu depinde de banii cuiva sau erectia altcuiva.

* N-o iubeste pe fonfaita asta, nu e pentru el, are maini cu vene, laba gastii in privirea ei paradoxal de vaca si scrie “nostrii” si “albastrii”, asa ca intr-o zi el o sa-si traga pumni in capul lui cel prost.

* De altfel, daca ramaneam cu primul meu iubit, eram desteapta, acum am fi fost o familie bine chituita, cu circa doi copii.

* Apropo, n-am facut niciodata copii fiindca n-au vrut tatii aferenti – ce-i drept, o parte din ei n-au vrut numai fiindca nu le-au dat voie nevestele lor.

* Fostii mei iubiti erau grozavi (in afara de vreo doi, care au fost mizerabili, in fine), am facut o prostie colosala ca m-am rupt de ei, azi as fi fost o doamna, nu doar o amarata de femeie libera si puternica.

* In general, trag de timp si de nervi intr-o relatie, fiindca in ziua de azi e foarte greu sa gasesti un dobitoc mai bun.

* Nu plec din casa celui care inca nu stie daca ma vrea sau nu, pentru ca oricum singura e mai rau, mai ales daca rasare coama vreunui soarece din gaurica.

* Il sun pe fostul meu amant doar pentru ca am treaba cu el, nu pentru ca mi-ar mai tremura vreun zgarci de dorul mutrelor lui sau, Doamne fereste, de pofta vreunei nopti de amor in care se incinge patul ca tigaia sub ochiuri.

* Il iert daca e sa ma implore vreodata, fiindca stiu ca-i pare asa de rau, de-i vine sa-si infiga un tirbuson in pupila, am macar satisfactia ca el stie ca a gresit si i s-a prajit inima suficient in untura regretelor.

* Vreau sa raman prietena cu el, orice-ar fi, pentru ca n-are rost sa tin dusmanie, o prietenie e ceva minunat, cu conditia  sa facem si sex din cand in cand.

(Ati urmarit selectiuni din arhiva mea personala de minciuni, departamentul “daca doriti sa revedeti”, tertipuri pe care mi le injectez zilnic in teasta).

 

Detectorul de minuni

Acum cativa ani, o zi de-a mea ca oricare s-a transformat, pana-n amurg, in revelatia unei fascinante imbecilitati. Atunci am inteles cati roni face demnitatea mea de vrabie cu mot moale.

Daca in loc de ceas as purta un detector de minciuni, isteria zigzagurilor lui nervoase mi-ar face arsuri pe pielicica incheieturii.

Sa rememoram. Dupa ce-am infulecat artistic un pranz de 1200 de calorii – numai si numai fiindca am avut o zi proasta si ma scosese toata lumea din catarea mintii - l-am sunat pe fostul protagonist al plansului meu din dragoste, sa-l intreb daca poate sa-mi dea si mie numarul de telefon al notaritei lui, ca am de facut o procura. Aveam pe dracu. Voiam sa-l zgandar un pic, sa vad ce toana mai are, cum face cand ma aude, sa ghicesc din scartaitul laringelui sau daca noua amanta l-a adus deja in pragul nebuniei sau mai are putin de lucrat la asta. El a fost politicos cu mine, in primul rand ca mi-a raspuns la telefon. Iar eu am tras imediat concluzia ca actuala lui concubina il plictiseste si-l determina, prin gesturile si cotcodacelile ei ponosite, sa dezvolte nostalgii usturatoare legate de relatia mea cu el. Dupa ce el a strangulat galant convorbirea noastra, dar numai si numai fiindca l-a sunat cineva pe alta linie, delirul meu a continuat. Si, poate si pentru ca la final el imi spusese “mai vorbim” si m-a topit, am plasmuit in minte tot filmul superb al ciondanelilor lui cu actuala lui tampita, precum si o viitoare impacare a mea cu el, ...
citeste mai departe

• Tweet