Aurora Liiceanu: Romantism si comert

vor de la viata? De ce nu se mai indragostesc asa cum ne indragosteam noi?

Am vazut de curand nunta unui barbat cu o „Video Girl“, cred ca in Japonia, si m-am gandit ca cei care gandesc ca, in viitor, candva in 2050, vor fi relatii amoroase, asa cum le avem noi in cap astazi, cu un robot, poate ca stiu ceva despre viitorul iubirii. Imaginea unei femei imbratisand cu mare amor un robot, sub care scria cuvantul fericire, m-a uimit. Oare este cineva care nu este uimit cand vede un asemenea cuplu fericit? Desigur, ma gandesc la ea. La femeie, nu la robot. Totusi, in acel articol, eram asigurata ca si robotul era fericit, si el o iubea asa cum isi inchipuia ea ca trebuie sa fie iubita.

Dar toate aceste ganduri par de domeniul fictiunii, de domeniul unei lumi care s-a lepadat de traditie si de tot ceea ce era iubire in alte vremuri, chiar si cele de acum, din prezent.

Daca citim literatura despre psihicul uman, ramanem ancorati in ideea ca oamenii, femeile si barbatii, isi doresc o relatie de iubire. Ce cred ei ca este iubirea este alt subiect. Dar o urma a sloganului „imi caut jumatatea“ cred ca exista si va exista. Cine este jumatatea este o alta problema. Sa fie un „convenabil“, sa fie un „ratacit pe internet“, sa fie un robot, nu conteaza. Omul nu este facut sa traiasca, sa fie pe lume, sa suporte conditia umana de unul singur. Acest lucru ramane ceva permanent, poate in „hard-ul“ uman si poate chiar in „hard-ul“ unor specii apropiate de specia umana. Mi-amintesc ceea ce spunea Tudor Arghezi: „Cum poti fi singur si fericit in acelasi timp?“ Recunoasteti ca aceste vorbe inca tulbura oamenii.

• Tweet