Raluca Kisescu - Ispiteste-ma azi, aici, acum

Traim o lume a ispitelor, in mare parte coordonata de masinaria advertisingului, care nu ne lasa sa traim linistiti, ignoranti, dar curati la trup si la suflet. De prea multa fericire publicitara, adesea ne ingretosam si alegem bube, mucegaiuri si noroi cu care sa ne croim ispite noi, bulversante. Altadata – a se citi de multe ori – ne lasam prada tiraniei papilelor gustative si devoram platouri cu ispite. Platourile sunt din bucatarii diverse, pe care le gasim in calatoriile din toate colturile lumii si vin insotite de decoruri din plante. Halucinogene.

Cand imaginatia o ia razna dupa consum, se intampla sa ne trezim in paturi straine, dar ademenitoare sau singure si infierate, dupa caz. In circuitul ispitelor, nu este nevoie insa de ghid, le gaseste fiecare singur. Nimeni insa nu te previne cat de strans te va incolaci ispita daca nu o imblanzesti. Cu rabdare, ca si cum te-ai ispiti pe tine sa traiesti azi, aici, acum.

 
Prea des inconjurate de butoaie cu miere si valuri de rai publicitare, cateodata, unele exemplare din regnul uman se plictisesc. Un atare peisaj idilic nu mai stimuleaza retina intr-un mod placut. Si uite asa se plictisesc cu binele, definit generic sub forma unui trai bun, lipsit de griji majore, de suparari reale sau hauri vizibile. Parca nu mai vad razele soarelui mijind in sufletul lor si, cu cat autoconvingerea este mai mare, cu atat soarele se incapataneaza doar sa apuna pentru ei. Si atunci incep sa culeaga, la inceput cu lupa, apoi cu ochiul liber bube, mucegaiuri si noroi cu care isi ispitesc plamanii sa respire. Rastoarna ordinea naturala a lucrurilor cu pasiunea cu care au cladit-o. Apetenta pentru rau e mai grea ca diabetul zaharat. Cu tratament corespunzator cel din urma poate fi tinut sub control, desfasurarea raului nu are insa limite. Daca raul n-ar fi o ispita per se, nu s-ar fi inventat expresia “isi face rau cu mana lui”. As zice mai degraba cu capul. Caci altfel, cum s-ar putea explica deraierea unor destine de pe un traseu cu forme de relief  placute simturilor si aducatoare de bucurii?

 


Probabil de la Sanda Marin si pana la Jamie zilelor noastre, tentatiile culinare sunt cele mai frecvente muze ale desfraului. Exista in codul genetic romanesc o inclinatie pentru consum caloric exagerat si o dezinclinatie catre arderi. Predispozitia spre placerile simple, cum ar fi ceafa de porc sau cozonacul cu rahat proaspat face parte din activitatile recreative inscrise in cercetarile sociologice. Am fost surprinsa sa constat la primele interactiuni cu alte natii ca pentru ei refuzul la mancare chiar este un refuz. Ma obisnuisem deja ca in marea gradina a Carpatilor a refuza invitatia gazdei la un festin in cince acte culinare este o cochetarie din categoria nu ma alerga, ca oricum ma impiedic. Sunt la dieta, tocmai ma gandeam sa o incep de maine, nu insista, te rog, dar vai, ce bunatati ai aici, hai nu incerca sa ma ademenesti, o sa ma simt obligata sa ma las sedusa. Adeseori, manati de dorinta de a schimba aerul de bucatarie cu cel de restaurant, sfarsim prada acelorasi ispite la portie, de data aceasta mai mici, dar cu denumiri mai apetisante, aproape imposibil de refuzat. Dara daca meniul dumneavoastra ar contine camembert in crusta cu sos de cirese amare de dor pe un pat de dulceata de trandafiri cu spini sau piept de pui la gratar, servit cu orez salbatic de insingurare, v-ar mai da ghes creierul sa va nefericiti stomacul si sufletul?

 


Cred ca Jules Verne are o mare parte de vina pentru cei ispititi sa calatoreasca, sa exploreze, sa vada cu ochii sufletului. Mai departe, agentiile de turism sau instinctul propriu coordoneaza ceea ce Verne doar a starnit prin lecturile copilariei. A calatori si cunoaste culturi diferite este un cumul de ispite, culinare, spirituale, materiale, erotice ...
citeste mai departe

• Tweet