Pe vremea cand se potcovea puricele cu noua mofturi fatale…

N-am gasit nicaieri, in viata asta, o relatie mai buna decat cea dintre un prost si-un profitor. In dramatismul ei, e perfecta. N-are crapaturi prin care sa intre frigul sau mirosurile. Totul e etans, maret si inept, functioneaza fara cusur.

Spalam intr-o zi o ceasca intr-o chiuveta cu doua cuve si constatam, abisal, ca pina si acolo una era fraiera si cealalta speculanta. Proprietara chiuvetei trintea mereu vasele slinoase intr-o cuva, iar in cealalta doar le punea la scurs. Una arata ca un porc, cealalta mirosea a detergent cu lamiie si nu pupase-un strop de sos in viata ei. Prima, vesnic infundata cu mieji de piine, zat si rosii din ciorba, boccie si plina de vase minjite, lua asupra ei totul, inclusiv bonusurile verbale - fiindca, evident, se infunda zilnic si asculta inevitabil refrenul cu „tu-ti sifonu’ garniturii chiuvetii ma-tii”.


Gazda confort sporit, imi inchiriez viata unui parazit civilizat

Nu mi-e mila de-o chiuveta (chiar daca in general am unele tendinte patologice si iarna trecuta am bagat in casa o grebla, fiindca sunetul crivatului printre dintii ei suna a urlet de ajutor), dar mi-e imposibil sa nu constat ca ne nastem intr-o tabara sau in cealalta.

Aveam in clasa, in liceu, doua gemene identice. N-as fi putut sa le deosebesc niciodata daca n-as fi stiut ca una era ca o crescatorie de licheni, iar cealalta era copacul care-i rabda. Una facea teme, cealalta le copia, una agata baieti frumosi, cealalta i-i sufla dupa ce-i studia in tihna in timp ce erau cu sora-sa si constata ca nu poate trai fara ei.

Nu exista simbioza in relatia dintre parazit si idioata lui gazda. Lichenii isi platesc consumatia, ce-i drept, dar nu catre stinca jecmanita, ci catre renii care-i maninca sau catre chimistii care fac turnesol din ei. O schematica morala ne dezvaluie, asadar, ca parazitul isi va achita datoria intotdeauna, dar nu catre cel care i-a cautat in coarne, ci catre cu totul altcineva. Circuitul favorurilor in natura n-are nimic comun cu justitia.

Vine un moment cind viata iti prezinta lista de cursuri optionale. Ori te inscrii la slugi, ori la capuse. Alegi o data pentru totdeauna, fiindca daca sistemul de operare e instalat, nu mai poti formata nimic, asa ramii. Am vazut de-a lungul timpului niste personaje-oxiuri, care pe la jumatatea vietii l-au visat pe Dumnezeu si dimineata s-au hotarit sa se faca martiri.

De la prima ora, noi maici Tereze, care pina atunci miscasera eficient numai de la coccis in jos, s-au ambalat in actiuni caritabile, telefoane de consolare, oferte de voluntariat nobil, donatii, gesturi frumoase, promisiuni, discursuri inaltatoare, devotament, credinta, munca si sacrificiu. Pe la 11.30 insa, cind li s-a facut foame, au iesit sa ia masa de prinz. Si au realizat curind ca iesitul era inutil, renuntasera la viata mondena, dupa transpiratia mistica din zori. Dar au mai realizat si ca nu pot baga in gitlej piinea cu unt din sufertas. Asa ca i-au sunat pe boii pe care-i parasisera cu trei ore-n urma, iar ei, daruitori profesionisti, au iesit val-virtej sa le duca la circiuma aceea unde un Borsec e 13 lei noi.

De-aia spun ca, o data stabilite, rolurile incremenesc asa. Marfa vinduta nu mai poate fi adusa inapoi. Multumim pentru intelegere.


Eu nu fac multi purici intr-o relatie. Doar unul si gras

Intre colegi, vecini, rude, amanti si soti, aceeasi relatie, departe de a fi simbiotica, se instaleaza din primele clipe de contact. Unul da, celalalt ia. Balotii cu favoruri merg intr-un singur sens. Azi nu va mai povestesc despre mine, fiindca, daca va spun de care parte a gardului ma gasesc, o sa ziceti ca vreau sa-mi fac publica inegalabila mea frumusete interioara.

Dar vad in jurul meu numai astfel de ... citeste mai departe