„Bindi” vinde din sanskrita – insemna „picatura, punct”.
Indienii mai pastreaza inca obiceiul de a purta intre sprancene un juvaier sau un punct, vopsit in rosu (mai ales la femeile casatorite) sau negru (pentru toti cei care inca mai cred ca se pot apara cumva de spiritele rele).
Deloc de mirare, cuvantul a migrat in limba indigenilor australieni pentru a desemna orice tanara domnisoara – „fetita” ar fi, probabil, cel mai corect echivalent.
Habar nu aveam ce inseamna, pana anul trecut, exact pe vremea asta, cand fetita lui Steve Irwin, invitata cu mama ei intr-un talk-show american, cu prilejul unui turneu pe care il faceau pentru promovarea Australiei, a explicat moderatorului ce inseamna numele ei.
Bindi Sue a implinit anul acesta, in iulie, 10 ani; este prezentatorarea unui serial de 26 de episoade, dedicat animalelor salbatice, danseaza, canta intr-o trupa si, din 2006, duce mai departe munca exceptionala a tatalui ei, ucis intr-un accident stupid de o – teoretic – inofensiva pisica de mare.
„Bindi” a fost numele crocodilitei favorite a celui care a devenit vedeta mondiala de televiziune sub numele de „vanatorul de crocodili”. „Sue” a fost numele catelusei de rasa American Staffordshire Terrier, alaturi de care Steve Irwin a aparut in numeroase din documentarele pe care le-a realizat si le-a prezentat, dedicandu-le vietii salbatice si eforturilor de a o conserva.
Bindi Sue este fetita celui care declara ca, personal, are o unica mandrie: aceea de a fi tatal copiilor lui (Robert, fratiorul lui Bindi, s-a nascut in decembrie 2003). Si, dincolo de absenta tatalui, mosteneste – de la el - o buna parte dintre calitatile care te fac Om: dorinta si capacitatea de a comunica, pasiune, entuziasm, deschidere, rezonanta cu lumea inconjuratoare, generozitate, autenticitate.
Spre deosebire de numeroasele domnite care stau infipte in canapele scumpe si se zgaiesc la tv la taticii lor flecari, mincinosi, duplicitari, panglicari, escroci sau pur si simplu tampiti si mor de dorinta de „a fi ca ei” (adica, tot la tv!), Bindi Sue are fericirea de a putea rosti cu zambetul pe buze: ”Tata este Eroul meu!”
Si pentru ca, pana la un moment dat, si eu m-am numarat printre copiii carora li se umple inima de soare cand rostesc (fie si in gand) „tata”, m-am decis ca nu voi scrie – cu acest prilej – despre neispraviti, nemernici, degenerati, monstri, chiar daca si ei, din pacate, se reproduc la fel de liber ca minoritatea celorlalti.
Voi vorbi numai despre acei barbati carora le-as fi spus din inima „tata” si numai despre acele fete care n-ar fi putut face altceva mai bun decat sa urmeze caile taticilor lor.
M-am despartit prima oara de tata cand a plecat fara sa imi spuna „La revedere!”
N-as fi vrut sa fiu Electra! Mama, Clitemnestra – o adultera; fratele, Oreste – un apucat; una din surori, Crisotemis – slaba de ingeri; cealalta sora, Ifigenia – cat pe ce sa fie jertfita pentru implinirea setei de avutie a tatalui si, in fine, tatal, Agamemnon – o bruta capabila sa calce totul in picioare pentru un pumn de aur in plus. Ce familie! Cum poate ramane cineva normal la minte intr-o asemenea atmosfera?! Puneti-va in locul ei!
Ca si cand astea n-ar fi de ajuns, sute de ani mai tarziu, apare un mos obsedat, fruct al ...
citeste mai departe
Afisari: 3137
Mihaela Burda - De ce nu ne putem desparti niciodata de tata
Motto:
“Nu-ti poti imagina cat de mult sunteti toti “ai mei”, cat de unici va simt pe toti, intre mine si voi neexistand nimic! Nici macar Dumnezeu…”
Extras din scrisoarea unui tata a patru copii catre fata lui dintai
“Nu-ti poti imagina cat de mult sunteti toti “ai mei”, cat de unici va simt pe toti, intre mine si voi neexistand nimic! Nici macar Dumnezeu…”
Extras din scrisoarea unui tata a patru copii catre fata lui dintai










Draga Mihaela,
Ce fac daca m-am despartit de tata definitiv, impotriva vointei noastre si traiesc cu gandul ca nu i-am spus de suficiente ori "Te iubesc", ca atunci cand trebuia nu am avut puterea sa stau linga el sa-l tin de mina si ca, fara nici un motiv, cred ca a plecat suparat nu numai pe mine ci pe toata lumea? Poate cineva sa-mi stearga gandurile astea? De ce nu ne putem desparti niciodata de tata? De ce trebuie sa facem asta totusi?
Stiu, tata e aici linga mine si va fi mereu, acolo sus, in stele, ma va veghea si chiar daca cred uneori cred ca i-am uitat chipul si glasul, am sa-i spun mereu, "Te iubesc!"