Mari iubiri, mistere enorme

Probabil ca ati vazut minunatul film de consum „Cand Harry a intalnit-o pe Sally“, cu Meg Ryan si Billy Crystal. Pelicula pare un comentariu popular asupra afirmatiei lui Mircea Eliade, care ne asigura ca nu poate exista prietenie autentica intre un barbat si o femeie decat dupa ce au facut sex.

Intimitatea e prietenie

Ca orice poveste americana menita „happy end“-ului, filmul este povestea unei prietenii in care cei doi isi marturisesc multimea de aventuri si explorari ale sinelui prin intermediul altor relatii, sfarsind prin a se iubi si a ramane impreuna inainte de genericul final. Dar cum e dincolo de poveste? Cat de mult trebuie sa stii despre partener? Cand stie „suficient“ despre tine?

Harry se indragosteste de Sally tocmai pentru ca stie totul despre ea. Sally se teme sa se indragosteasca de Harry tocmai pentru ca stie o multime de „povesti picante“, istorisite chiar de el. Intimitatea lor spirituala e, in cele din urma, fundatia solida pe care se ridica iubirea, sexul – intimitatea fizica. Un caz fericit! De cele mai multe ori, ni se pare mai usor sa ne dezbracam in fata unui strain decit sa ii marturisim ce si cum gandim. Vi s-a intimplat?

 
Si au trait fericiti…
Viorica si Grigore Moisil

Ce e intimitatea?

Sunt casatoriti de ani buni. Sunt in masina - ea conduce si el sta in dreapta, citeste si fumeaza. Se duc la munte, pe Valea Prahovei.

Ea: (scurt) Peisaj!

El: (ridica privirea o clipa, contempla, apoi se intoarce la lectura).

Ea: (isi aminteste cum in timpul razboiului, cind erau despartiti, primea cite doua scrisori pe zi, cu fiecare gind care il strabatea; si plutea!)

El: (din scrisori) Copilul meu. Minunea mea. Tu.

Ce e misterul? Cum se poate ca dupa ce ai vorbit o seara cu un barbat, a doua zi sa vina la tine la birou si sa te ceara de nevasta, sa-ti spuna ca e casatorit, dar va divorta repede, sa se insoare cu tine si sa traiti fericiti pana la adanci batraneti? Ambele definitii sunt date de marea dragoste dintre Viorica si Grigore Moisil, asa cum a strabatut pana la noi.


Intimitatea e cunoastere

Prietenul meu A s-a indragostit mortal de o femeie fascinanta – chiar obisnuia sa spuna ca isi dorea o poveste „ca in filmele americane“ si nu putea crede ca i se intampla. In realitate, cred ca tot ce isi dorea era sa gaseasca in ea acel ceva „gresit“, care o facea mai putin dezirabila decat la inceput. Iar ea l-a ajutat. Erau impreuna de un an si isi petreceau acasa Ajunul Craciunului, cu muzica buna si un strop de vin rosu. A isi tinea iubita in brate si rasfoia o revista pentru femei pe care ea o cumpara regulat. Descopera, amuzat, in revista un joc de tipul „Nu te supara, Frate!“ si ii propune sa incerce. Ea accepta – era ca un copil in preajma lui, fericita sa lase garda jos si sa fie iubita, sa iubeasca fara granite la randul ei.

Jocul nu era complicat: dadeai cu zarul si istoriseai, in principiu, diferite lucruri din trecutul tau. A fost ok pana cand ea a avut de raspuns la intrebarea „Cati parteneri de sex ai avut?“. Ea a ras si a raspuns spontan ca nu stie. El a lasat din mana paharul de vin si a intrebat, fara joaca: „Au fost atat de multi?“ Ea a raspuns – exact cum cerea conventia jocului, cu sinceritate: „Multi si suficient de nesemnificativi ca sa nu ii mai tin minte. N-as fi crezut niciodata ca voi iubi pe cineva cum te iubesc pe tine“.

In cultura americana – de unde jocul era „preluat“ – un partener ar fi considerat marturisirea binevenita. Pe malurile Dambovitei, prietenul meu A s-a imbracat si ...
citeste mai departe

• Tweet