Femeia gatita ca o ciorba de prepelita

cele din urma, care e vina lui?!

Ca sa facem lucrurile si mai interesante, copilul e perfect vulnerabil pana la varsta de 5 ani, cand „modelele“, oricare ar fi ele, se asaza si incep, incet si sigur, sa plamadeasca viitorul adult. Un talk-show la care priveste, involuntar, si care transmite confuzie si nesiguranta, niste desene animate violente, cuvinte, gesturi sau obiecte care il lovesc si il impresioneaza intr-o simpla calatorie pe strada, vor face parte integranta din adultul care e pe care sa devina aceasta schemuta de om.

Avem vreo sansa de scapare? Se poate rupe ceea ce am mostenit? Se poate uita ceea ce ni s-a transmis prin educatie? Putem fugi de propriile noastre comportamente? Putem descoperi in noi resursele cu care sa construim ce ne dorim? Da! Cu greutate; uneori, cu un efort de ani lungi, invatand mereu, incercand sa ne utilizam la maximum ratiunea, ba chiar gresind – sa nu va fie niciodata frica de greseala! Nu erorile definesc o existenta, ci felul in care invatam sa continuam fara a mai repeta.

Pe la 16 ani m-am apucat – cu disperare – sa citesc psihologie. Recent, dupa o viata traita in buna masura in ritmul unei masini de multi cai putere, condusa de un sofer descreierat, scapand din intersectii care ar fi putut lesne sa imi fie fatale, mi-am refacut sistemul in ani buni de studiu si am o calificare in psihoterapie care ma face foarte mandra de mine.

Mi-am rescris programul.

Cultura generala ne poate face sa suferim mai putin? Categoric, nu! Dar, ajutandu-ne sa vedem unde gresim, ne face mai buni cu noi insine si, sa speram, mai intelepti in experiente viitoare.