Femeia gatita ca o ciorba de prepelita

nu facea decat sa functioneze normal! 

Cum ar spune Dr. Fisher, nu suntem creati sa fim fericiti, ci sa ne reproducem.



Povestea ciorbei de prepelita

Vi s-a intamplat sa va detestati pentru ca nu va puteti stapani palpitatiile la vederea omului pe care il iubiti, cu toate ca stiti ca va insala? Nu va mai faceti griji! E demonstrat stiintific ca iubirea e, literalmente, oarba: zbenguiala hormonilor (caci vin si dopamina si serotonina sa dea o mana de ajutor oxitocinei!) ne transforma in carpe, dar, daca va consoleaza ideea, ganditi-va ca nimeni nu scapa... Cu cat partenerul ne respinge, cu atat tindem sa refacem situatia initiala, in care „fluturii din stomac“ ne dadeau aripi.

Craciunul pe care mi l-am petrecut dormind pe o banca, in parc, va ramane de neuitat pentru mine. Traiam de cativa ani buni ceea ce s-ar putea numi „iubirea vietii“, ba chiar eram intr-un moment in care, mutandu-ne in casa noua, imi puneam mari sperante in aparitia inelului cu diamant. Pana intr-o dimineata cand am vrut sa duc o pereche de pantaloni la curatat... Imi erau dragi pana si pantalonii lui! (o pereche pe care i-o facusem cadou de ziua onomastica) I-am scuturat si din buzunar a cazut un biletel pe care scria: „Laura - blonda, strada cutare, tel 072xxxxxxx, 2 milioane“. Mainile mi-au paralizat. Mi s-au taiat genunchii si am cazut pe podea. Continuam sa ma zgaiesc la biletel, la cifre, mai ales la litere, ca si cand mi-as fi privit moartea in ochi. In fiecare fractiune de secunda il rugam de miliarde de ori pe Dumnezeu sa nu fie scrisul iubitului meu, cu toate ca il recunosteam. M-am smuls de pe podea si am alergat cu disperare spre primul chiosc de ziare – am cumparat un exemplar din fiecare. N-am putut astepta pana acasa – am inceput sa le rasfoiesc nebuna, febrila, ravasita. La scurta vreme, dintr-o pagina de tabloid, numele Laurei si-a infipt ghearele in ochii mei – da, anuntul era adevarat! Da, in timp ce eu ii trimiteam mesaje in care imi puneam in cuvinte ardente pasiunea, el rasfoia ziarele cu migala, apoi forma numarul, apoi conducea pana la adresa ei si mai apoi... da, chiar asa se intampla... sigur, iar eu veneam acasa si il asteptam cu baia pregatita si cu mainile nerabdatoare sa il atinga si sa ii ofere un masaj reconfortant dupa o zi obositoare... bineinteles!

Ore in sir mi-am scris cu migala in cap scenariul – numai ca imi lipseau niste amanunte. Trebuia neaparat sa aflu cum arata aceasta femeie, ce se intampla intre ei, cu amanunte; altfel, filmul meu nu era complet. Si am aflat! Cu ajutorul unui prieten... Iar seara, cand mi-a venit acasa barbatul, l-am intrebat daca stie cat de mult il iubesc. S-a mirat foarte si s-a mandrit si mai mult – da, stia. Daca stia, de ce se apucase sa faca una ca asta?! Care asta?! s-a minunat el. Si, in timp ce ii spuneam povestea de-a fir a par, lacrimile au inceput sa imi brazdeze fata – iar el s-a apucat sa faca ciorba de prepelita... Ma rugam de el, il imploram sa ma priveasca si sa imi explice de ce facea una ca asta, iar el toca, linistit, ceapa, morcovul, patrunjelul. Ma tavaleam pe podea, simtind cum durerea ma sugruma, iar el curata, calm, piciorusele, aripioarele, pieptisorul, si le punea in oala. Simteam cum disperarea ma eviscereaza, iar el punea borsul la fiert intr-o olicica mai mica. Si n-am mai putut. M-am repezit pe strazile pustii, tarandu-mi dupa mine racnetele de animal ... citeste mai departe