Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 10952
De: Simona Catrina / Marea Dragoste
La: 20 Ianuarie 2010

Cu lasul la psihiatru - de Simona Catrina

Cu lasul la psihiatru - de Simona Catrina
am bagat de seama ca exista doua categorii de barbati: unii nu pot fi schimbati orice-as face, iar altii pot fi schimbati, dar dupa aia nu stiu cum sa fac sa-i schimb la loc cum au fost. Fiindca un defect care dispare este, de regula, inlocuit cu unul mult mai stramb. Barbatul care nu te mai insala devine paranoic la gandul ca l-ai putea insela tu. Si te chinuie si te gelozeste si te detesta. Barbatul care nu mai joaca poker se apuca de pescuit compulsiv si barbatul care se lasa de pescuit se apuca de vodca.

Nu prea ne da prin cap sa ne schimbam noi, inainte de a ne renova barbatii. Avem vanitatea de a ne pastra principiile, fiindca ele traiesc mai mult decat fermitatea sanilor si pe ele ne putem baza, la o adica. Sustinem ca nu e de demnitatea noastra sa abdicam de la incapatinari, fiindca se creeaza precedente periculoase.

Am impresia insa ca, pana nu exersam pe noi, nu izbutim nici cu ei. Daca un barbat te insala, e pentru ca asa arata definitia gestului lui privit prin monoclul tau. Acelasi lucru poate fi spus in mai multe formule: tu nu poti vedea in asta ca-si traieste viata, ci ca ti-o distruge pe-a ta, logic. Dar daca, in loc sa-ti incepi ziua cu gheara-n spinarea lui, ai incepe-o cu un coafor care, ulterior, sa-ti dea si tie ideea unui pui de adulter vindicativ, mica lui ticalosie ti se va parea doar un joc de societate, pe care il vei castiga fara sa fie nevoie sa masluiesti cartile. Din simplul motiv ca, alarmat brusc de schimbarile tale, isi va autoprograma schimbarile lui. Fara sa te zdrobesti tu sa refaci tencuiala stilului lui de viata. Singurul mod prin care te asiguri ca barbatul tau nu umbla dupa alta este sa-i procuri suficienta neliniste incat sa umble dupa tine. „Esti neschimbata“, mi-a spus cineva care nu ma vazuse de vreo opt ani. Si, nu stiu de ce, m-am suparat foc.
 
 

COMENTARII:

  • 1. eduard pe 02 Decembrie 2011 11:08

    Hei! Nu stie nimeni postulatul?!
    Postulat: O femeie se marita cu cel ce ar putea ajunge ceea ce ea isi doreste, il ajuta (sau forteaza, ma rog) sa se schimbe si sa devina.... apoi divorteaza de el pentru ca nu mai este cel de care s-a indragostit!
    Simplu si eficient! Deci functioneaza... :)

  • 2. suntcalm pe 02 Decembrie 2011 09:16

    Eu sunt rac și observ că există o oarece similaritate în abordarea relațiilor cu mândrele la modul "da, văd că situația nu este bună, dar uite în direcția asta ar trebui s-o luăm ca să ne fie mai bine. nu-i bai, mergi tu-n ritmul tău, dar în direcția asta.". Aici, spre deosebire de bărbați care zic din start "nu", femeile acceptă, îți dau dreptate, iar la vreo 2-3 zile, după ce-au chibzuit ele-n lumea lor, se-nteorc la vechile metehne. "Eu: Păi nu ziceai, acum câteva zile că nu-i așa, ba chiar invers? Ea: Eh, am zis, dar m-am gândit eu mai bine", iar asta se leagă cu mitul infinit propagat că femeile gândesc mai mult. Nu! Femeile doar sunt preocupate să SIMTĂ mai mult, reușind să-și vândă singure niște himere ale unei irealități evidente. Dacă ar sta să gândească, ar vedea că nu sunt nici infime, nici magnifice, nici proste, nici geniale, , ci sunt exact cum aleg. Că ele aleg acum ceva, iar mâine altceva... e tot legat de acele tehnici de vânzare ce se bazează pe emoții, iar când emoția dispare, dispare și dorința, accept-ul în cazul nostru. Revenind la natura mea de a aborda relațiile într-un mod aseămănător cu femeile, soluția a venit abia când mi-am spus cu voce tare "Ia să-mi văd eu de ale mele, că tehnica asta cu ajutatul celuilalt nu prea merge. Cum să ajut pe cineva, dacă nu mă ajut pe mine în primul rând?" Așadar mi-am revizuit abordarea GÂNDINDU-MĂ ce e bine pentru mine, iar în scurt timp (o lună-două) am întâlnit-o pe cea care-mi este soție, prieten, confident, partener și toate acele elemente complementare ce m-au ajutat pe mine să mă (re)descopăr ca bărbat (reciproca fiind valabilă). Astfel vom trăi fericiți până la adânci bătrâneți, biblic vorbind :)

  • 3. ionut a pe 02 Decembrie 2011 06:16

    bun articol, bun si comentariul tau Isabelle...

  • 4. Isabelle pe 15 Aprilie 2011 07:25

    Cam...da, avem asa o manie a schimbarii incepute neaparat si neanuntat cu omul drag, incat e greu sa ne mai putem pricepe pe noi insene/insine...nu stiu de ce, dar nici le ei, venitii nostri de pe Marte, nu mi se pare a fi altfel. Doar algoritmul difera: noi incercam sa le schimbam anumite laturi ale firii lor, ei ne schimba pe unele cu altele!

COMENTEAZA: