Croim taine de ocazie, cu materialul clientului

Ipocrizia unora m-a adus in starea de a le citi jurnalele pe ascuns, fiindca nu mai puteam birui altfel senzatia ca ei sunt fara cusur, iar eu am atatea lipsuri in inventarul calitatilor. Aveam de ales intre a considera lumea stramba si a excava dupa adevar.

CLICK AICI pentru a te abona gratuit la newsletter-ul bisaptamanal al revistei Tango!

Am preferat a doua varianta, fiindca imi place sa cred ca lumea e totusi  perfecta si echilibrul universului imi va razbuna crizele de plans, intr-o buna zi. M-am dezumflat abia cand am descoperit ca victimele indiscretiei mele erau prefacute inclusiv in jurnalele lor intime.    


Sa stii ca toata lumea stie ca tu stii

Ceea ce n-am aflat din scotoceli pe cont propriu am luat la cunostinta din contributie publica. Sau din gura pacatosului, care scapa sistematic porumbei grasi, haraziti sa ne faca noua cunoscuta adevarata mutra a situatiei si-a personajului. Nu exista niciun secret. Cuvantul acesta este, de fapt, un cod care marcheaza subiectele susotite. Nimeni nu e capabil sa-si conserve toate intimitatile si, in disperare de cauza, satula sa vorbesti singura prin casa, gasesti o pereche de ochi blajini, care inspira incredere. La ora cand bunatatea bovina a privirii dispare si pricepi cu ce gures profesionist ai de-a face, e prea tarziu. Tainele se impuiaza prin tot felul de cercuri, de obicei exact in cele unde ai fi dat orice sa nu ajunga.

Prima abordare polichinellica la care am fost martora era incapatanarea anumitor babaci din neamul meu care, desi erau la curent cu faptul ca progenitura lor minora inhala mahoarce in spatele blocului, se faceau ca nu stiu si toata lumea se facea ca-i crede. Pe urma, am tot avut privilegiul sa constat ca toate marile taine sunt, de fapt, tot atatea tevi sparte.

Eram patru prietene intr-un careu inchis etans, deveniseram aproape ridicole cu eterna noastra aparitie publica naiva, doua-n fata, doua-n spate, ca nu incapeam in linie pe acelasi trotuar. Cand eram studente, eu stiam clar ca doua dintre ele trecusera in lumea celor care nu cuvanta despre statutul lor sexual. Mimau virginitatea destul de prost, mai ales pentru ochiul meu cunoscator – nu de alta, dar si eu o mimam. Eram trei actrite fara talent, vasazica. Doar una dintre noi ne spusese verde cand, cum si prin ce iatac isi abandonase castitatea, in rest, noi, celelalte, ne pandeam una pe alta si asteptam sa inceapa alta spovedania. Toate stiam despre toate, dar ne purtam de parca barbatii fac sex direct cu barza; noi, in schimb, suntem specie neprihanita.   

Bineinteles, taina noastra trifazica s-a spart cand una a uitat pe pat un pachet de tampoane de uz duios de intern, cu raza lunga de actiune, si n-avea sens sa ne mai prefacem ca batoanele alea incapeau in viata stramta a unei fecioare. Asa am dat totul pe fata si abia atunci ne-am imprietenit cu adevarat, cred.

Dar nu ne fusese dat sa sfarsim cu secretoseniile pastrate cu pretul unei strepezeli continue. Aveam o colega cleptomana si ne prefaceam ca am pierdut lucrurile pe care ni le sutea ea – norocul nostru era ca poftea la maruntisuri ieftine si colorate, nu la carate fine. O adoram, fiindca era haioasa, desteapta si dezghetata, dar din cauza ei ajunseseram sa dormim cu tot aurul pe noi, ca Mama Campina, regina magiei albe, fiindca n-aveam garantia ca pasiunea ei pentru gablonzuri nu va evolua catre metale mai de soi.


Deplasari in interes de servicii sexuale

Anii au trecut, potrivit naravului lor. Si am nimerit prin alte cercuri, care mai de care mai smacuite. Sandu si Tereza au fost un cuplu eterogen de la bun inceput, erau formula imposibilului, dar cu toate astea se indarjeau sa ajunga la nunta de aur. Erau cat p-aci sa izbuteasca, mai aveau vreo ... citeste mai departe