Amalia Nita - Dragostea - boutique

Caut, astept si pandesc dragostea - boutique, cea care se lasa descoperita intamplator, intr-o plimbare in lungul strazii mici si pietruite. Dragostea care mi se arata prin tandretea promotionala a unei vitrine amenajate special pentru gustul meu.

Caut dragostea - surpriza, pe usa careia intru in acordul prietenos itit din clopotelul usii. Dragostea in care protagonistul ma intampina numai pe mine, dandu-si atatea silinte cate are ca sa ma vada printesa. Dragostea care imi cauta ochii si nu ma grabeste, care imi aloca timpul cunoasterii, timpul intelegerii si timpul raspunsurilor potrivite.

Nu mai vreau iubirea prin care am tot ratacit, iubirea – mall, sclipitoare si standardizata. Nu mai vreau iubirea capacita de imensitatea unei cupole sub care incap prea multi straini. Nu mai vreau iubirea in care se casca prea multe coridoare goale, prea dese si prea previzibile birouri administrative. Nu mai vreau iubirea in care patrund din intunericul unei parcari, iubirea in care nu ridica nimeni capul ca sa ma sarbatoreasca cu un suras.

Vreau lichidul fierbinte al canii de argint. Refuz mixtura racita dintre peretii de plastic ai paharului. Vreau mia de soiuri de ciocolata din micul magazin aromat. Vreau delicatesele iubirii ambalate in pungile dragalite numai pentru cei alesi. Resping iubirile – drops aruncate absent in cosul existentei in momentele premergatoare achitarii fostelor greseli.

Vreau palaria cu flori. Un buchet din simtul jocului, din simtul cuvantului si din simtul tacerii. Descoperiri. Am mainile pregatite, porti care se ridica de bucurie in fata gurii, aripi care stiu sa imbratiseze in zbor. Vreau flori pe palarie si pe sal, pe fuste si pe iluzii, pe deserturi si pe mari. Sperante. Vreau ca el sa ma conduca prin boutique-ul iubirilor absolute, sa imi recomande culoarea care ma prinde cel mai bine, starea care se potriveste ovalului fetei, nedumeririi umerilor, realitatii intregului meu corp. Vreau sa se straduiasca. Si daca ceea ce cautam lipseste momentan din magazin, atunci sa apeleze linia directa a zeilor, solicitandu-le sprinteneala unui mesager rapid, incarcat cu dantelele din visul de ieri.

Caut, pandesc si astept dragostea impodobita de culorile medalioanelor facute de mana, unul cate unul. Legate prin nuante de toate posetele, de toti pantofii, de toate tresaririle, de toate sarbatorile mele. Nuanta dintre roz si portocaliu, nuanta osului, nuanta untului, nuanta spumei de mare, nuanta prezentei ca si caldura care invinge absenta.

Dragostea - boutique nu imi tranteste in fata grilajul orei de inchidere. Imi cerceteaza inima si daca o aude vorbind atunci o asculta pana la capat, fara umbra de iritare, fara ciucur de repros. Fara graba. Dragostea – boutique nu spala pe jos in nasul reveriei mele, nu-si retrage degetele din palma mea stransa, nu ia decizii pentru care nu am puterea sa obiectez.

N-am sa mai pomenesc de dragostea – mall, ii ignor promisiunile si zumzetul care ma minte. Ii las neatinse cu privirea decoratiile de sensuri care nu imi mai plac, ii ofer pauza de a gasi alti doritori, ragazul pe care mi-l cere. Ii las vitrinele care isi rotesc sentimentele dupa o lege careia nu ma supun. Ii las aromele care nu ma mai aprind, sunetele care nu ma mai cuprind, intentiile care nu ma mai surprind. Ii cunosc trucurile si imi dau ragazul de a nu mai fi sub vraja lor.

Imi aranjez boutique-ul dragostei pentru tine, ii decorez intimitatea spatiului cu toata frumusetea pe care o pot stoarce din promisiunea unei iubiri atat de mari. Ii aprind focul de lemne imaginare, ii asez fotoliile de dorinte care nu dorm, ii pornesc muzica de inceput de atingeri si plec.

Caut rochia alba care zambeste pe sub genunchi in vartejirea dansului. Pantoful simplu care stie de mult ritmurile, care isi cunoaste pasii, care a invatat numai miscarile din jurul trupui tau. Caut simplitatea acordurilor care tulbura. Caut privirea ...
citeste mai departe

• Tweet