Ai dreptul sa nu spui nimic. Tot ce spui poate fi folosit impotriva ta

Stiu sigur, primul proverb pe care l-am auzit la gradinita a fost “Minciuna are picioare scurte”. M-am gandit eu atunci ca Minciuna e acelasi lucru cu colega mea Izabela, care era grasa si avea picioare scurte. Imi imaginam minciuna asta ca pe ceva caraghios: rotunda si cracanata, cu pulpite indesate. Brusc, nu stiu de ce, mi-a aparut in cap omida, un cilindru priponit pe niste picioare scurte. Dar MULTE. Atunci am inceput sa inteleg ca nu lungimea picioarelor conteaza, ci numarul si eficienta lor.

 Daca tac, ooof!… doare pe dinauntru. Daca vorbesc, jap!… doare pe dinafara

 
De fiecare data cand am mintit, mi-am mangaiat tandru constiinta cu scuza ca o fac pentru binele relatiei. Indiferent de genul relatiei. Ca nu putem fi sinceri tot timpul, sinceritatea deplina e o tampenie. Daca am plesni de sinceritate, n-am mai fi politicosi-ipocriti in fiecare zi, ci ne-am saluta onest: “Saru’mana, vaco!”, “Buna dimineata, cretinule!”. Sotului nu i-am mai spune “In seara asta dorm la Cornelia”, ci “In seara asta dorm la Marius”. 

Am auzit ca unele femei nu pot dormi noaptea cu povara minciunii. Eu n-am insomnii decat daca ma apasa ceva. Dar nu pe suflet, ci pe gat, eventual. In lumea oamenilor de calitate, tentatia sinceritatii ar fi, cica, uriasa. De nestavilit. Sub genericul: “Mai bine sa afli de la mine decat de la altii”, sotia se salta in fund, in puterea noptii, si ii spune sotului nu numai ca, dar si cand, cum, cu cine si de cate ori l-a inselat.

Ma induioseaza scenele astea si m-ar tenta sa le isc cateodata, daca ar fi cazul, numai ca urmarea lor nu-mi place deloc: o bataie scurta sau un infarct ceva mai lung, apoi un divort tatesc si gata, madam-statuia-sinceritatii ramane singura, fara familie, fara bani, traieste cu diazepam, cu vodca si cu cine mai apuca. 

 

Un sut in fund si-un adulter pe cap – un pas inainte!

 
Cand un barbat nu e suficient de gelos, parca simti nevoia sa-l intarati. Accesele de sinceritate conjugala sunt, de multe ori, urmarea unei frustrari. Barbatul nu te mai vede, se uita prin tine, desi spune ca mdaaa, te iubeste, sigur, iham. Spune numai daca-l intreaba cineva, altfel nu. Poti sa umbli goala pusca prin casa ori in halat cacaniu, tot aia e. Sexul arata ca uitatul la TV: mereu la fel, tu in pozitia asta, el in pozitia aia.

Disperata ca viata ti s-a uscat la 28 de ani, uiti cum iti jurasesi cu opt guri ca nici sub hipnoza n-ai sa recunosti adulterul. Si ca ai sa prostesti in fata si detectorul de minciuni, daca e nevoie. Insa atunci cand vezi ca omul de langa tine doarme pe el, te enervezi si-l zgaltai. Nu se stie cum, dupa un pahar de vin sau intr-o criza de nervi, urli: “Te-am inselat!”.

E ca si cum arunci chibritul aprins in balta de pacura. Nu mai poti retrage nimic. Explodeaza. Nu te poti trezi a doua zi spunandu-ti ca ai visat. Si nici lui nu-i poti spune ca a visat, pentru ca n-a dormit deloc, toata noaptea.

 

Iarta-ma, dar de-acum inainte am sa ma mai culc cu cate cineva…

 
Cand spui “Te-am inselat”, spui de fapt “Te-am inselat si de-acum inainte am sa te tot insel”. Chiar daca ti-ai jurat si tie ca n-o sa se mai intample, e clar ca se va mai intampla. E un lucru stabilit clar, stiintific. Cazurile rare care contrazic asta ies din statistica, sunt nesemnificative.  E ca atunci cand un barbat te pocneste, apoi buf, cade in genunchi si miorlaie ca n-o sa se mai repete. Se va mai repeta, stii si tu, stiu si doctorii de la Urgente.

Prin urmare, atunci cand te-ai hotarat sa nu-ti mai speli constiinta cu un detergent obisnuit, ci sa treci la inalbitorii de firma si sa recunosti tot, gandeste-te ca discursul ...
citeste mai departe

• Tweet