Asta ar putea suna unora deplasat si oarecum lipsit de romantism. Constat insa, ca cel putin in plan imaginar, extraterestrilor nu le lipseste acea calitate pe care noi am pierdut-o de mult: respectul.
Plina de bucuria revelatiei avute, am sunat o prietena, ca asa face orice om altruist, dornic sa dea mai departe din intelepciunea lui. In timp ce sorbea dintr-o cafea latte, eu ii prezentam rand pe rand cateva dintre concluziile studiului meu de caz. Cat de linistita si dreapta ar fi o lume in care respectul nu ar destrama case, iubiri sau visuri si ne-ar reaminti cand si cand de juramintele facute pe nisip sau lui Dumnezeu. N-ar mai exista atatea inimi zdrobite, atatea iubiri mincinoase sau vieti naruite. Nici nu am terminat bine prima parte a pledoariei, ca paloarea chipului ei m-a determinat sa cer si un oaresice feedback. “Cum? Respect? Cand toata lumea vorbeste despre importanta iubirii, acest factor primordial al anului 2012, anul regasirii noastre spirituale? (teorie in care, by the way, cred si eu, dar ma gandeam ca asta are totusi vreo legatura si cu respectul).
Asa ca m-am oprit, n-am mai continuat. Am sorbit cu nesat din cafeaua care se racise si m-am uitat cu ciuda la cea din fata mea. Nu intelegea nimic. Logic, doar ea era de pe Planeta Pamant, iar gandurile mele de pe Venus, Saturn sau Marte, cine stie…
Cu timpul, am uitat de filmele care imi adusesera atatea nelinisti, insa intr-o zi m-a izbit frontal un cliseu repetat la nesfarsit, in general de cei care isi incropisera o familie si cativa copii si asta nu de azi, de ieri, ci chiar de timpuriu: “Ai o varsta!. Arde! Pompierii! 911, 112, in orice limba si tara vrei tu, insa fa ceva!!!”Asa-i ca va ganditi ca am vreo 50 de ani? Nu, normal ca nu, am doar 28, pardon aproape 29, insa pana in mai promit sa ma tratez. Ghinionul meu e ca traiesc intr-un oras micut, ce nu seamana nici cu Bucurestiul, nici cu New Yorkul, e drept. Aici, totul se intampla la o scara mai mica, mai domoala, mai normala poate, cine stie? Mie, insa, mi-e ciuda rau pe americani: ce senini trec ei prin viata, studiaza, se indragostesc, calatoresc, fac businessuri si la 50 de ani se considera in floarea varstei. Si chiar asa si arata! Cum, nu l-ati vazut pe Keanu Reeves?! E drept ca si calitatea vietii e alta, insa cu siguranta ei n-au zicala asta cu “Ai o varsta bla bla”.
Ajuns la +25 de ani esti deja batran deci clar nu te mai ia nimeni daca nu faci ochii cat cepele si nu pui gheara pe prima partida ce ti se iveste la orizont. Refuz cu indarjire sa invat miscarea cu pricina, insa asta nu inseamna ca altii n-au incercat-o cu mine. N-au trecut niciodata de prima intalnire. Primul a vrut sa arvuneasca formatia unui local in care beam primul cico al relatiei noastre, inainte de a ma intreba chiar cu ce ma ocup. Cam asta e tot ce am retinut din toata intamplarea tragi-comica. Al doilea, cred ca juca mult sah la viata lui. Ma stresam sa gasesc intrebari interesante, nu de alta, dar era prea multa ...
citeste mai departe
COMENTEAZA: