Afisari: 722
Stefan Augustin Doinas - MOARTEA OFELIEI
Lacrima - florii de nufar, ce canta!
Valuri o poarta spre iazuri, la mori.
Luna, si tu ii rascumperi, cand mori,
noaptea de jar si mutenie sfanta?
Lin, cu petale umflate, surori
zveltul picior in mocirla-si implanta.
Zvonul e dulce. Raza e franta.
Bate un vant mohorat prin culori.
Unde e printul menit sa-i deschida
portile nuntii prin tara fluida?
Salcii cu plans auriu se retrag.
Nu-ti mai desface inelele, apa!
Mici ii sunt umerii: are sa-ncapa...
Albul tacerii o-ntampina-n prag.
Citeste mai multe despre:
Cea mai frumoasa poezie, Stefan Augustin Doinas, Stefan Aug. Doinas, Moartea Ofeliei, poezie, marea dragoste, poezie de dragoste, Marea Dragoste










Maestre, bucuria-mi este mare, am mai citit o poezie-melodie clasica! Ganduri bune,Marian DANCI.
Nuferii plang inspre iazuri, la mori.
Saltandu-si piciorul din mal inspre cale,
In sfanta tacere nici lunii-nspre vale
Nu-i pasa de-n luciu, ori lut, ai sa mori...
Alaiul de salcii aurii da-napoi,
In albul tacut printul vrea sa razbata,
O face in taina, cu umerii goi.