Poezie - George Toparceanu - Bacilul lui Koch

lor... Uitam!
El dragoste nu face. Cu omul in contrast,
Bacilul lui Koch este surprinzator de cast.
Dar cum se inmulteste atunci? Prin ce minune? -
Prin sciziparitate sau prin diviziune:
Se rupe-ntai in doua... apoi se face-n patru...
Si-n noua luni e-n stare sa-ti umple acest teatru
Cu fii, nepoti, nepoate, si socri mari, si frati,
Si veri, si verisoare, si cuscri, si cumnati,
Ca nici un fel de baba (de-a lor) n-ar fi in stare
Sa-ti spuna a cui este si cate neamuri are!
Prea onorate doamne! Doar cateva cuvinte,
Si-am ispravit... (v-asigur ca nu mi-am pus in minte
Sa va servesc bacilul lui Koch o noapte-ntreaga).
Cum toata lumea stie, microbul se propaga
Prin aer, prin contactul cu un bolnav in casa,
Prin lapte si prin carne de vaca ofticoasa, -
Dar mai ales sarutul, cand cade pe-un teren
Prielnic, raspandeste agentul patogen.
Deci n-ar fi rau, fiindca prudenta e de aur,
Sa va feriti din calea acestui mic balaur
Si orice om cuminte sa cugete mai des
Ca n-are nici o graba si nici un interes
Sa moara de ftizie...
Ca poate sa-si aleaga o alta maladie
Sau poate sa-si dea singur in cap c-o caramida,
In caz cand existenta ii pare insipida;
Dar daca-i place viata si soarele, atunci
E bine sa respecte aceste vechi porunci,
Pe care medicina de-un veac i le prescrie
Si dumenalui se face mereu ca nu le stie:
Sa nu stai toata ziua varat cu nasu-n scripte,
Iar laptele si carnea - sa fie bine fripte.
In orice alimente si-n orice bautura
Sa puneti acid fenic - nu mult: o picatura...
Si cel putin o data la doua saptamani
Tot omul sa se spele pe fata si pe maini...
La posta sau la gara (si-n orice loc murdar)
E obligat tot omul sa scuipe-n buzunar,
Ca pe podea nu-i voie decat in caz de boala...
Iar cand te duci la teatru sau intri in vreo scoala
Si aerul de-acolo iti pare echivoc,
E mai recomandabil sa nu respiri de loc...
Acei ce au bronsita sau tuse magareasca,
De semenii lor teferi grozav sa se fereasca!
Sa nu-si mai piarda noaptea cu lucruri nepermise,
Sa tina toata iarna ferestrele deschise
Iar vara sa se duca la aer, la Sinaia,
Sa steie-nchisi in casa, c-afara-i uda ploaia...
Pe langa asta-i bine, cand suferi de-anemie,
Cu propria ta viata sa faci economie.
De nu vrei ca la urma sa te trezesti mofluz,
Evita surmenajul si orice fel de-abuz,
Rareste-o cu tutunul, mai lasa bautura!...
Iar daca, din pacate, vrei sa-ti apropii gura
De epiderma unei persoane din elita, -
Oricat ar fi persoana accea de grabita,
La locul ce urmeaza sa fie sarutat
Sa dai intai c-o carpa muiata-n sublimat.
Ori, ca sa fiti mai siguri de viata, eu va zic:
Nu sarutati nici mana, nici gura, nici... nimic!