Otilia Cazimir - Lumini si umbre

strang din pumni, si tac:
Ca numai eu, in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert si sa te-mpac !

Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul bland si ochii de ispita.
Dar porti in suflet, vesnic, incoltita,
Samanta aspra-a suferintei mele

Iubirea ta de-a pururi schimbatoare
imprastie pe vant otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina

Ce demon, oare, mi te-a scos in drum?
De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida-acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege !

Eu am sa plec cu sufletul impacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat

Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scantei de rime -
insangerate jerbe funerare
Pe un mormant in care nu e nimeni

M-am resemnat: atat a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari - pe care nu le-am pus.