Magda Isanos - Rugaciune in padurea de brad

Ca sa ne-ntalnim noi doi acum,
stelele-au facut atata drum,
si-a fost soare-n lume, si-au fost ploi,
cer rotund si lanuri pentru noi...

Doamne, n-am genunchi sa-ti multumesc
pentru pomi si turme cate cresc,
ocrotite-n poala ta albastra,
toate pentru bucuria noastra...

Ne-nchinam de-aceea Rasaritului,
apei si pamantului, truditului...
Si-o sa-ti sarutam, colo, pe munti,

marginea vesmantului, sa-ti spunem
lauda, si sub picior sa-ti punem
praful nostru, praful de pe frunti...

Ne-or primi padurile si turma
ierburilor alergand aproape
de pamant... Si zanele din ape
ne-or cunoaste pe nisipuri urma...

Umbre-n asfintit ne-or face semne,
vom striga ecoul sa ne-ndemne,
si luandu-i urma, vom cunoaste
locul unde caprioara paste...

Vom cunoaste scunde-mparatii
de ciuperci si vizuini pustii,
de dusmani sau poate de prieteni,
ce-si uitara oasele sub cetini.

Dupa urma ciutei fara vina,
ne vom face drum si-apoi hodina
pan’la stancile ce nu-obosesc s-astepte
pasul Domnului, pe primele lor trepte...




Din volumul Magda Isanos, Confesiuni lirice, Chisinau, 1989

• Tweet