Renunt la mila greu ca la un viciu,
Cu mila sunt drogata de copil.
Alb instelata de ridicol plang
Langa fricos, langa invins, langa umil.
Ii plang pe prosti si prostii ma inving,
Surazatori sub steaua mea sterila.
De gingasie tot mai mult ma-ntunec
Si pier de umanism si mila.
Induiosate maini intind sa mangai
Fiare gonind spre mine hamesite,
Si-mi pare rau ca n-o sa mai sarut
Si botul care ma ucide.
Nici n-am trait spre-a nu jigni pe nimeni,
Mi-au prins in tarna radacini genunchii,
Si-mi trece viata incercand sa-mi cresc
La capetele aripilor unghii.
Din volumul Calcaiul vulnerabil, 1966
Afisari: 814
Ana Blandiana - Eclipsa
Citeste mai multe despre:
Ana Blandiana, poezie, Cea mai frumoasa poezie, Eclipsa, poeiza Eclipsa, mila, Marea Dragoste, Tango, marea dragoste
Cele mai citite din Cea mai frumoasa poezie
Trucuri de-adormit blazareaNu stiu unde se afla granita dintre indragostirea cu fluturi in inima si nepasarea odihnitoare. E o linie estompata
MATERIALELE PUBLICATE PE ACEST SITE SUNT PROPRIETATEA EXCLUSIVA
MAREA DRAGOSTE
www.revistatango.ro
SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta la adresele de e-mail:
mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
MAREA DRAGOSTE
www.revistatango.ro
SI NU POT FI PRELUATE, INTEGRAL SAU FRAGMENTAR, FARA ACORDUL SCRIS AL DETINATORILOR ACESTUI SITE.
Pentru mai multe informatii, ne puteti contacta la adresele de e-mail:
mareadragoste@revistatango.ro, alice@revistatango.ro
Foto
COMENTEAZA: