Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 7889
De: Marea Dragoste
La: 10 Martie 2012

Omar Khayyam

Omar Khayyam
Rubaiatele (catrene, poezii sau strofe alcatuite din patru versuri) faimosului poet, matematician, astronom si filozof persan, Omar Khayyam (18 mai 1048 - 4 decembrie 1131) au sadit in literatura lumii unele dintre cele mai frumoase vorbe de dragoste, impletite cu indurerate cugetari despre destinul omului, oropsit de neinduplecata-i vremelnicie.
Amaraciune
In zori intr-o taverna s-a auzit un glas:
„O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar in cupe, ‘nainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!”

Clipa
Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta maine.
Tu bucura-te astazi! Atata iti ramane.
Ia cupa si te-asaza sub luna de clestar,
Caci maine poate luna te va cata-n zadar.

Desfatare
Nu-ti rasadi in suflet copacul intristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncantarii,
Caci masurat ti-e drumul de la suras la moarte.

Fericire
Vreau doar o cupa plina, o paine pe jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stand intr-o ruina, - mai fericit ca mine
Niciun sultan nu este cu-o suta de palate.

Iubire
Cat de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
„Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii”.
Cum poate el sa simta in zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfanta a clarului de luna?

Indoiala
Sarmane om, nimica tu n-ai sa stii vreodata.
Nimic din ce-nconjoara aceasta ora trista.
Incearca sa-ti faci Raiul, promis de zei odata,
Aici, caci altul poate dincolo nu exista.

Metamorfoza
Acest vas fu odata un biet indragostit
Gemand de nepasarea unei femei frumoase.
Iar toarta era bratul ce mangaia mahnit
Suavul gat cu-atingeri usoare, de matase.

Nazuinta
Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
In vant multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramane
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mane
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.

Otrava
Dumnezeu ne-a lasat cel mai scump dar dintre toate:
Iubirea – jarul, lava –
Asa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Prezent
Grabite ca si apa si repezi ca un vant
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi, doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.

Revelatie
Am intrebat Savantul si-am intrebat si Sfantul,
Sperand c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dup-atata ravna atat se poate spune:
Ca am venit ca apa, si-o sa plecam ca vantul.

Soarta
Somn pe pamant, somn sub pamant. Atat.
Sus, jos, doar niste umbre inscrise de destin
Intr-un raboj de taina, cu filele de vant –
Unii se duc si altii vin…

Tarana
Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.

Uitare
Priveste! Trandafirul se leagana in vant.
Ce patimas ii canta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vantul va scutura azi floarea
Si va lua cu dansul fermecatorul cant…

Vin
Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta in care infloresc
Surasurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu ma certati. E aspru, caci are gustul vietii.

 
 
 
Citeste mai multe despre: Omar Khayyam, clipa, fericire, iubire, indoiala, vin, poet, presa
 

COMENTEAZA:

COMENTARII:

Fii tu primul care comenteaza