Mircea Cartarescu

Si chiar si acum, dupa atitea fraze, identitatea mea, a enigmaticului Mircea Cartarescu — barbat/femeie, latin/slav, oriental/occidental — nu-ti este decit foarte vag familiara. Deschide insa cartea mea cu coperta caramizie, in ciuda numelui de pe ea: abia atunci (asemenea numelui unui nou-nascut, asemenea numelui stiintific pus pentru prima data unui fluture nou descoperit) numele meu ti se va deschide si el va incepe sa insemne, poate, ceva pentru tine.
Mircea Cartarescu – Pururi tinar, infasurat in pixeli

Atractie

Numai pe ea o vreau pentru ca numai pe ea o cunosc. Ii privesc, intre coapse, „fluturele cu aripi lipite somnoros“ si stiu ca e, cu adevarat, cel mai frumos lucru pe care l-as putea vedea si atinge vreodata.

Barbat

Barbatii au creierul impregnat de hormoni. Nici cel mai distins intelectual nu e altfel, pina si el, la orice virsta, isi imagineaza cum ar face-o cu fata plictisita, necunoscuta, de linga el. Dar cind cunosti cea mai minunata femeie din lume, care e cea pe care o poti iubi, semnul este, trebuie sa fie, ca nici pulpele, nici „balcoanele“ nu se mai vad, de parca hormonii sexului si-ai agresivitatii s-ar retrage din creierul tau tumefiat si l-ar lasa inocent ca un creier de copil si translucid ca o cornita de melc. Facem sex cu un creier de barbat, dar iubim cu unul de copil, increzator, dependent, dornic de a da si de a primi afectiune.

Creatie

Nu simt nevoia sa spun ceva, ci sa fiu aici, ma folosesc de fiecare pagina ca de-o lentila care-mi focalizeaza o stare interioara altfel indescifrabila, ca de-o grila intr-un rebus abstrus. Intr-un fel, foaia insasi e cea care scrie, care-si reveleaza cerneala simpatica la lumina calda a gindirii mele. Orice foaie e pre-scrisa si contine-ntr-un fel, in grosimea ei, holografic, toate textele. Tu doar o luminezi sub un anume unghi, care e toata contributia ta.

Dar

Oamenii au uitat cu totul ca li s-a facut un dar coplesitor: cel de a exista in minunea lumii, de a fi vii, de a fi constienti de sine. Ei nu-si mai pun niciodata intrebari ca: de fapt, cine sint eu? Ce rost am pe lume? Oare mi s-a dat minunea ca pot vedea si auzi doar ca sa fiu sofer de autobuz sau sa fac reclame? Oare n-am sa mor fara sa fi facut nimic pe lumea asta?

Dragoste

De fapt, fac dragoste doua corpuri care se cunosc infinit de mult si care nu se mai satura, totusi, re-descoperindu-se. Stiu ce va face in fiecare clipa, si totusi sint mereu surprins. Cu cit ii stiu mai bine pielea si tendoanele si cutele si gesturile si cuvintele, cu atit mai intensa si mai disperata mi-e curiozitatea. Intimitatea mea cu celalalt corp al meu este
permanenta, cind dorm stiu si in vis ca e linga mine, dar in orele de dragoste fizica ea devine totala.

Erotism

Icoana aceasta a unui erotism mai inalt – caci totul, totul era simetric, si trebuia sa te prabusesti mai intii in crevase de carne, pielite si mucilagii ca sa ajungi la sacralitatea placerii – mi se revela acum, baroca si miscatoare: doi tineri goi privindu-se-n ochi intr-o vale plina de flori.

Fericire

Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul este fericirea pentru corpul nostru spiritual. E o senzatie scurta si coplesitoare, este acea iluminare pe care-o cauta misticii si poetii. Nu poti fi fericit ani intregi sau zile-ntregi. Nici macar citeva ore-n sir.

Femeie

De ce iubesc femeile? Pentru ca au sini rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cind le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zimbesc tuturor copiilor mici care ...
citeste mai departe

• Tweet