Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 10391
De: Mihaela Radulescu
La: 08 Octombrie 2009

Mihaela Radulescu in Irak: Cum iubesc soldatii aflati departe de casa

Cele noua zile petrecute in Irak au lasat urme in viata mea, a fost cea mai puternica experienta pe care am trait-o. M-am intors de-acolo plina de povesti, de imagini, de ganduri, emotii coplesitoare... M-am concentrat pe munca mea si pe a celor pe care i-am filmat, dar n-am putut sa nu fiu uimita de sufletele militarilor. Filmul pe care-l fac despre Irak e si filmul meu de debut ca operator, iar prin „ochiul“ camerei am vazut desert, arme, tab-uri, elicoptere militare, gloante, irakieni inarmati, americani, italieni, polonezi, mongolezi, salvadorieni, englezi, „scorpionii negri“ din România, genistii si politistii nostri militari, bombe, alarme, panica, bocanci, reguli, grade, uniforme, cadenta, teama, curaj, dar si DOR...
Ei se intorc barbati, ca-n cantecul celor de la Vama Veche“

Despre asta am vrut sa va povestesc. Despre DOR.

DOR de acasa, de parinti, de copii, de toate ale lor, de prieteni, dar, mai cu seama, dorul de femeia iubita sau de o femeie, pur si simplu... Nu vi-l puteti imagina, credeti-ma, nu-l puteti intelege, pana nu-l simtiti ca pe o plasa de camuflaj peste tot programul zilnic de armata. Pana nu mergeti acolo sau pana nu sunteti una dintre femeile care asteapta acasa un militar, nu puteti pricepe ce-i ala DOR...

Misiunea unui militar român in Irak dureaza 6 luni. Eu am ajuns acolo la mijlocul acestei perioade, cand e cel mai greu pentru ei. Exact atat cat a trecut, a mai ramas de asteptat...

Nu e razboiul nostru, nici al lor, dar oricat s-ar numi „misiune de pace“, tot mor sau sunt schiloditi oameni nevinovati, mai ales militari ai fortelor de coalitie... Cu ce supravietuiesc, cu ce-si compun curajul? Cu responsabilitatea pentru misiunea pe care o au de indeplinit, dar si cu pozele celor dragi, parinti, copii, sotii sau cu poza iubitei, pusa langa sau in loc de icoana. Sase luni lungi, fara familie, fara prietenii de-acasa, fara confort, fara zile libere, fara mofturi, fara pamant românesc si aer curat, fara haine civile, o bere si un gratar, fara sex, fara filme sau discoteci, concerte, nunti sau botezuri, fara mangaiere, alint, sarut, imbratisare, baie fierbinte, chiote de copii fericiti si atatea altele, asa de prezente in viata civila...

Dupa niste luni de zile petrecute in desertul irakian, ti se face dor si de o apa curgatoare de munte, si de o bere cu prietenii, si de o emisiune la televizor, si de o mancare facuta de mama, si de animalele tale de acasa, ca sa nu mai zic cat ti se chirceste sufletul sa-ti nasca nevasta singura sau sa nu-i poti aprinde o lumanare parintelui care-ti moare... Toate povestile astea le-am auzit chiar de la militarii români, toate situatiile astea chiar se intampla, dar misiunea lor trebuie dusa pana la capat.

Chiar daca au norocul sa se intoarca teferi acasa, au multe rani pe dinauntru si alea vor fi greu de vindecat. Ei se intorc barbati, ca-n cantecul celor de la „Vama Veche“, dar sufletele lor sunt la fel ca ale copiilor prea devreme parasiti de parinti. sunt puternici, se descurca singuri, dar au mai multa nevoie ca oricine de mangaiere si iubire.



„Rimelul are logica doar cat sa lase doua dare lungi, negre, pe un chip mistuit...“

Singurele lor legaturi cu femeia iubita sunt... tehnice, reci, dar circuitele se incing ca pielea sarutata... E-mail, Messenger si, cateodata, un telefon... M-am intrebat ce-si spun oamenii care se iubesc cu-adevarat si care nu se vad 6 luni... M-am pus in locul femeii care asteapta acasa, stiind ca barbatul ei e intr-o tara unde moartea e altfel inteleasa si cumplit de frecventa... Probabil ca nimeni nu urmareste stirile mai responsabil ca ele, probabil ca toate exploziile de la televizor le cresteaza sufletele si le fac mai puternice, dar pana acolo, au de indurat... DORUL.

Singura liniste a femeii care-si asteapta militarul român plecat intr-o tara araba e ca nu e inselata nicicum, acolo un barbat nici n-are voie sa se uite la o femeie, caci asta reprezinta inca un pericol de moarte, intr-o lume atat de diferita de a noastra... Peste femeia care-si asteapta 6 luni barbatul militar trec zile si nopti in care frumusetea ei e doar visata, iar trupul ei ... citeste mai departe
 
 

COMENTARII:

  • 1. ioan pe 20 Octombrie 2009 18:27

    "iar trupul ei seamana mult cu desertul in care-i traieste barbatul... In ea e seceta, ziua e apasatoare, iar noptile sunt atat de reci si atat de lungi... Femeia asta nu mai are pentru cine sa se faca..."
    Foarte frumos! Mihaela Radulescu este o personalitate de necontestat. Multe din fitele din media ar vrea s-o imite, dar n-au substanta ! De altfel, eu o iubesc din Piata Dorobanti. Intr-oo zi voia sa intre si o precupeata ii bloca usa ! Reactia superbei doamne Mihaela Radulescu a fost de o demnitate gratioasa. Sarumina, doamna ! Ioan LILA

  • 2. fely pe 12 Octombrie 2009 11:22

    Intr-adevar cam asa suna o scrisoare trimisa de un militar catre iubita sa.
    Am postat doar o mica bucatica din gandurile lui din cele 6 luni petrecute in Iraq. El este iubitul meu (asta in 2004 cand a fost in Iraq) si actualul sot :)

    "Salutare din nou de pe taramurile Irakiene! Puiu....t tin de la inceputul acestui mail sa-ti spun ca-mi este f dor de tine, imi lipsesti foarte mult, poate cel mai mult din tot ce-mi este drag si am lasat acasa.
    Noutati nu prea sunt pt ca dupa cum ti-am spus totul a devenit rutina, o rutina mi-am facut si din faptul ca te iubesc pt ca in fiecare zi ma gandesc la tine, zi de zi iti simt lipsa, seara de seara ma uit la Luna cu gandul ca poate acolo ni se intalnesc privirile, noapte de noapte adorm cu tine in gand iar dimineata realizez ca nu esti linga mine ceea ce ma face sa ma gandesc din nou la tine si tot asa, zi de zi, noapte de noapte...
    In rest sunt bine, desi a inceput stresul sa-si intre in paine, unii colegi au inceput sa aiba probleme din aceasta cauza, dar asta este, au am vrut-o si am gustat-o de o sa-mi iasa prin piele. Au inceput si caldurile cu care nu prea ma impac dar sper sa ma obisnuiesc, insa mai greu e cu cei care nu prea ne lasa sa dormim noaptea,dar ceea ce e bine este ca inca nu am avut evenimente deosebite(Doamne fereste de mai rau). Abia astept sa vin acasa, sa duc o viata normala alaturi de cei dragi, mai ales alaturi de tine, am vazut ce inseamna viata printre straini si mai ales in conditii de izolare si de stres maxim. Nu ai ce sa faci, te plictisesti de moarte aici pt ca dat evenimentelor, misiunile in afara campului sunt reduse la minim, si nu prea ai ce sa faci(placut), dar mai ne chinuim putin si o sa terminam si cu (tampenia) asta. Imi este f dor de tine si de tot ce e al tau, sper ca esti cuminte, sper sa gasesc acelasi puiu....t cand am sa vin acasa. Cam atat pt moment, Spune-le mamicilor mele ca-mi este dor de ele, dar am sa le sun peste o sapt, pupa-l pe Sergiu si saluta-i pe toti ceilalti! Ai grija de tine si nu numai! Pana ne mai auzim, te sarut dulce, te tin la inimioara si ma voi gandi mereu la tine!


    Al tau pui"

COMENTEAZA: