Agentia stress press transmite

Cred ca pana acum n-am citit revista Look fiindca - avand un format mai inghesuit, in stilul caietelor mai mult sau mai putin scolare - se pierdea sistematic in teancul de efhasemi, tabuuri, unice, bomonzi, elluri si oanuri. Dar intr-o zi in care lectura m-a prins in toane meticuloase, am descoperit ca exista aceasta cartulie colorata alunecos, injectata cu sfaturi exasperant de utile. Va marturisesc insa ca nu am citit revista rand cu rand, ca sunt si eu om...

Colectia de bataturi toamna-iarna

Degetele mi s-au intepenit la pagina de informatii medicale din Look, din care am aflat, cu blocaj in falci si circei in talpi, ca nu stiu ce produs „ofera o alternativa inovatoare pentru bataturi, rani sau deformatii ale degetelor sau talpilor“. M-am grabit sa sun in retea, cu un cent pe minut, o matusa despre care nu stiam deosebit de multe lucruri, dumneaei fiind o acritura universala, dar despre care mi se adusese la cunostinta ca are monturi si bataturi nesuferite.

De doua decenii le scotea cu virful forfecutei, in chinuri si lesinuri, le trata cu alifii si le vorbea seara, inainte de culcare, ca asa o invatase un yoghin. Dar am sunat-o asadar si i-am spus ce-am aflat din Look: exista alternative inovatoare pentru bataturi – pesemne cu ramificatii si pliseuri. Toamna asta se poarta bataturile sic, in orice caz.

Tot in Look am gasit o atentionare cu dus si mai ales intors: „Apar o serie de semne subtile, adevarate semnale de alarma“. Daca subtilul este egal cu un semnal de alarma, ma intreb (si chiar nu stiu de ce ma mai intreb) cu ce goarna sparta ar semana semnele care nu sunt subtile.

O retorica sleampata ma improprietareste cu un junghi in ceafa, de la prima ora. In Bolero, cineva tiraste o concluzie falnica: „Dar ce conteaza bataile, cind iti sunt administrate de bateristul de la Motley Crue?“ Intr-adevar, ce conteaza aberatiile, cind iti sunt administrate de redactorul de la Bolero? Vorb-aia, nu de batai ma tem, ci de urmarile si vesnicia lor.

Noroc ca m-am dres instantaneu cu Viva, asa cum ai gilgii zeama de varza dupa un rachiu ieftin: „Despre acestia (Orlando Bloom si Kirsten Dunst, n.r.) s-a spus deja prea destul“. Ba nu, ieu decit consider ca nu ieste inca prea destul, ar putea fiii si mai destul, intrucit miemi plac Kirsten si Olandro si deaceea doresc imformatii foarte conplete si foarte perfecte despre iei.

Pe aceasta cale, nadajduiesc ca ma incadrez in publicul tinta al revistei Viva. Mai ales ca am descoperit pe acelasi palier virgule intre subiect si predicat („un pianist virtuoz, a concertat...“ si „povestea scenelor fierbinti (...), ne-a facut extrem de curiosi“). Alelei, te simti din ce in ce mai comoda citind revista asta, ca atunci cind e compartimentul gol si-ti permiti sa scoti ghetele si sa-ti viermuiesti degetele.


Despre pocitaniile tinere, frumoase si slabe

„Nici o misiune nu este imposbila (sic!) pina la capat“, constata Viva, niste pagini mai la vale, chituind astfel ideea ca orice e posibil, lucru care mi se pare absolut just in Romania pe care o vizitez dupa doi ani jumate de absenta. Viva insasi sta chezasie acestei asertiuni abisale. Nici o ineptie nu e imposibila pina la capat. Aceeasi revista se intreaba periculos: „Cum a ajuns fata asta pe buzele tuturor?“.

Nu stiu si nici nu vreau sa stiu, eu sunt femeie serioasa. Drept cine ma luati? Dar stati ca descrierea fetei care s-a tolanit pe gurile obstesti ma face sa-mi reconsider propriile caracteristici: „E tinara, frumoasa, slaba si cam incolora din punct de vedere fizic, adica fara atributele acelea care fac dintr-o fata o femeie“. Stati-stati-stati, ca asta e o veste exceptionala: tinerele slabe si frumoase nu au atribute de femei! Iu-huuuu! Ca slaba n-am fost de mult, tinara nici atit, iar frumusetea mea sta mai mult pe interior, desi incerc mereu s-o momesc sa mai iasa si la vedere, macar vreo doua zile pe saptamina.

Ooo, dar mai e cineva ...
citeste mai departe

• Tweet