Simona CATRINA: Femeile sunt prea sufocante, barbatii sunt prea claustrofobi (2)

Citeste prima parte a inerviului Simona CATRINA: Femeile sunt prea sufocante, barbatii sunt prea claustrofobi

Marea Dragoste / Tango: Care este cel mai mare sacrificiu pe care l-ai facut din iubire? De ce ne mor iubirile?

Simona Catrina: Nu am facut sacrificii mari din iubire si cred ca de-aia le-am si pierdut. Adica am iubit enorm, dar am suferit pagubos, fara sa ma pricep sa renunt la sertarele mele de viata, sa-mi inving tarele, inertia, incapatanarile. Dar am facut multe tampenii din iubire, pe primul loc fiind obiceiul dezastruos de a trage ani de zile de cate-o relatie care nu mergea. Cred ca insistam in chin fiindca, in adancul sufletului meu, stiam ca port o vina majora pentru asta. Mi-am omorat cu mana mea multe iubiri, imi asum aproape integral vina.

Marea Dragoste / Tango: Ce moare in noi o data cu trecerea anilor? Crezi ca mai semanam vreun pic cu fetele de acum 23 de ani, cand ne-am cunoscut, intr-o camera de camin studentesc?

Simona Catrina: In tine, de exemplu, n-a murit nimic, in tine s-a tot nascut cate ceva. Esti mai frumoasa acum ca la 20 de ani, esti mai indrazneata, mai eleganta, mai gratioasa, mai nefumatoare, mai puternica, mai implinita pe toate planurile. In mine, a tot murit cate ceva, recunosc, e un fel de omor din culpa, eu sunt autoarea, dar, slava Domnului, a fost numai o moarte clinica, deja am inceput sa imi resuscitez fericirea de altadata. Dar dincolo de asta, moare in noi capacitatea de a crede orbeste intr-o dragoste, asta dispare definitiv, adica nu e vorba ca nu mai poti iubi, doar ca fraze si gesturi de-ale barbatilor, care atunci mi se pareau rupte din soare, mi se par azi niste afirmatii care, desi suna superb, lesina in foarte scurt timp, le expira termenul. Pe de alta parte, moare in noi, Alice, puterea aia extraordinara de a supravietui. Noi am trait o studentie la camin, eram patru in camera, faceam dus rece, beam toate apa direct dintr-o sticla umpluta la robinetul ruginit, ne imbracam una cu hainele celeilalte, mancam paine goala, am trait fara frigider, fara prize in camera, fara masina. Azi, n-are sens sa ma mint, n-as mai fi capabila sa rezist, azi fac taraboi daca mi se opreste satelitul doua minute, sun la firma si-i bestelesc. 

Marea Dragoste / Tango: Ce te face sa razi? Ce te face sa plangi?

Simona Catrina: Noi doua am ras de-un milion de ori pana era sa lesinam, stii. Rad amintindu-mi de motivele noastre de ras, rad cand vorbesc cu femei destepte si normale la cap, cu tine, cu prietene care impartasesc aceleasi pocinoage cu parintii mei. Rad cu barbatii spirituali, rad la sitcomurile americane bune, rad cand vad stand-up comedy cu Russell Peters, rad cand imi amintesc cum ne urau toti pentru cat radeam noi doua, in redactie, cand incepusera sa ne spuna „animalul cu doua capete“. Plang din dragoste pana mi se blocheaza cate-o diafragma de-atatea sughituri, apoi imi revin in simtiri si imi suflu nasul, incremenesc, astept. Mai plang cumplit la filme, la „Bridges Of Madison County“, la „Seven Pounds“, la „Marley And Me“, la o suta de mii de filme am plans, plang si la filmele cu happy-end. Si mai plang cand ma cearta cineva. Indiferent daca are sau nu dreptate, eu tot plang, de obicei pe ascuns. Ultima oara am plans de emotie, cand am vazut pozele tale de la mare, cu copiii si cu Paul. Ma feream de Ionut, care mi le rula pe ecranul computerului, la el in ...
citeste mai departe

• Tweet