TORA VASILESCU: Sunt pe jumatate rusoaica si sunt pasionala

A devenit celebra datorita rolurilor ei care scot la iveala iscusinta cu care trateaza personajele dramatice si pofta de a juca secventele comice. Tora Vasilescu isi iubeste enorm meseria, dar, daca ar fi apucat alta cale profesionala, oricat de ireal pare, reusita n-ar fi ocolit-o, pun ramasag. Iar rezultatele stradaniei ei ar fi amintit, ca si acum, de un om bun, constiincios, drept, cu umor si fara teama de viata.

Cateodata mi-e mila de mine ce copilarie am avut

Tora Vasilescu si-a pierdut tatal in primii ani de viata si nu a pastrat aproape nici o amintire despre el. Respecta chiar si acum dorinta mamei de a nu-l include in discutii. „Mamei i-au murit toti cei trei soti cu care a facut patru copii“, povesteste cu amar, „si nu vreau sa-i provoc alte suferinte intrebind-o despre tata. Ea, muncitoare, frumoasa foc, a lucrat citiva ani cit a fost singura, dupa ce a murit tatal meu, iar pe mine m-a dus pentru o perioada la bunici.

S-a casatorit apoi de inca doua ori. Lui Wagner, cel de-al doilea sot, ii faceam eu morfina, cind aveam 14-15 ani, dar uneori mai uitam si eu, si apoi alergam innebunita pe la farmacii sa iau reteta. Cateodata mi-e mila de mine ce copilarie am avut... Am fost un copil dragut, am facut tot ce-am putut, am plecat de foarte departe, dintr-o familie foarte saraca, si poate trebuia sa invat mai mult, la mintea buna pe care am avut-o, in perioada de indragosteala si fugareala hormonala.“

Intre Tora Vasilescu si fratii ei, gemeni, e diferenta de 22 de ani, iar sora este cu 13 ani mai mica decit ea. „Sora mea are acum o boala foarte grava, mostenita pe linie paterna. Am mers la toti doctorii impreuna, acum am strins bani din serial ca sa mergem in Brazilia, pentru ca medicina clasica nu prea are solutii pentru ea, fiind sub tratament cu cortizon si scazindu-i imunitatea. Iar sotii mamei, unul a murit pe strada din cauza unui infarct, altul, de cancer.“

Cu asemenea pierderi si suferinte pe suflet, din cauza nevoii de a gasi bani cu orice chip, ca sa se lupte cu problemele medicale cu care au de-a face sora si mama ei, nu mai e loc pentru ifose artistice. Tora Vasilescu este multumita ca face exact ce a invatat, exersat si indragit o viata intreaga, este impacata ca poate fi sprijin pentru cei apropiati. „Daca n-as fi lucrat la telenovela, as fi devenit o gospodina si m-ar fi tratat si sotul ca pe o gospodina. Asa, ma vede mai rar si e mai bine, sunt ocupata, sunt astfel mai interesanta pentru el.“

Si-a gasit usor drumul artistic, daca e sa ne luam dupa succesul pe care l-a avut inca de la cinci ani, cind a recitat o poezie cu asemenea patos, incit i-a emotionat pe toti cei prezenti. „Eu eram de la tara, stateam cu bunicii, iar prin clasa a treia sau a patra am luat premiul intii pe oras la recitari, iar pe la 17 ani am cistigat premiul intii pe tara. Acest lucru m-a canalizat spre teatru, dar abia a treia oara am intrat. Nimeni nu credea ca voi intra la Teatru, nici parintii, nici profesorii, la ce concurenta era atunci.

Cind am picat prima data, am inceput sa ma pregatesc pentru psihologie, domeniu care imi place si-n ziua de azi, dar m-am dus la Teatrul Bulandra, unde am vazut un spectacol care, efectiv, m-a fascinat. Am inceput sa pling in timpul spectacolului, pentru ca eu voiam sa fiu pe scena. Nici acum nu-mi place sa fiu in sala, ci numai pe scena.“

O buna parte din copilarie si-a petrecut-o la Tulcea, unde se recasatorise mama ei. „Atunci am intrat intr-o familie germana, Wagner, si a inceput disciplina, iar eu sufeream pentru ca eram un calut naravas. Perioada aceea e undeva foarte departe, mi se pare ca viata a trecut foarte repede. In tinerete ...
citeste mai departe

• Tweet