Remember MARGA BARBU

La final de martie 2011 aniversam, trist, doi ani de la despartirea de ea. Actrita incantatoare si talentata, Marga Barbu a insufletit personaje pornind de la nabadaioasa hangita Anita pana la romantioasa si introspectiva domnisoara Aurica. Femeie plina de farmec, a fost sotia si muza scriitorului Eugen Barbu si destinatara mesajelor admirative ale vicepresedintelui american Hubert H. Humphrey. Vorbea opt limbi straine. Spiritul si vitalitatea ei merita din plin un ragaz de calda aducere aminte.

„Singura mea explozie de exuberanta a fost la 4 ani.“

Provenea din aristocratia Ardealului, dintr-o familie de intelectuali, de patrioti, in genul lui Lucian Blaga. Si-a petrecut primii ani in fermecatorul Maramures. S-a nascut la Ocna Sugatag, in iarna anului 1929, pe un frig de inghetasera nucii. Atunci, ziua de 24 februarie a adus in casa familiei Butuc prima fetita, botezata Margareta Yvonne. Dupa inca patru ani, Marga a capatat o surioara, pe Pia. Mama, Nelly Butuc, era o dansatoare pasionata, care studiase arta miscarii tocmai la Viena. Dragostea pentru balet s-a transmis repede si celor doua fetite, si astfel tatal s-a pomenit ca in casa lui toata familia dansa.

El, reprezentant al domeniului ingineresc, era directorul salinelor de la Ocna Sugatag, si, desi destul de dezorientat uneori, a inteles totusi aceasta pasiune pentru dans a femeilor din casa lui si nu a protestat niciodata.

Marga era insa timida, departe de modelul copilului care recita cu usurinta poezii. Cea mai indragita ocupatie, pe langa dans, era jocul de-a farmacista. Mai tarziu avea sa declare ca singura explozie de exuberanta a fost pe la 4 ani, cand a facut senzatie la o serbare, cantand cuplete pentru reclame. Si totusi, avea o maiestrie ce nu dadea gres: imita perfect musafirii parintilor. Mama recunostea de fiecare data despre cine era vorba.

Cand Marga a implinit 6 ani, familia s-a mutat la Bucuresti. Nelly Butuc iubea cu atata patima scena si baletul, incat, cu ajutorul unor prieteni, a hotarat sa dea un recital la Teatrul National Studio. A stralucit in 24 de dansuri de una singura. Printre invitatii care au admirat-o din sala se afla si Liviu Rebreanu, directorul teatrului la vremea respectiva.


„Destinul a hotarat ca trebuie sa fiu actrita“

Formata intr-o atmosfera artistica, nu e de mirare ca primele ganduri si vise, primele eforturi si sperante ale adolescentei au fost dedicate in intregime dansului. Lua lectii de balet clasic cu maestrii Oleg Romanovski si Paule Sibille. Nu scapase insa de timiditate: „Aveam o timiditate ingrozitoare, care ar fi trebuit sa-mi interzica pana si ideea de a ma urca vreodata pe scena.“

A fost eleva liceului „Regina Maria“, si, dupa absolvire, tatal a avut inspiratia si grija de a o inscrie la doua facultati: Filosofie si Teatru. „L-am intrebat: de ce Filosofie si Teatru? El mi-a raspuns atunci ca, pentru a ma putea exprima mai bine, trebuie sa fiu luminata pe dinauntru si sa am si expresie“. Asadar, ambele facultati au fost, cel putin in intentiile initiale, numai mijloace de a-si dezvolta posibilitatile de gandire si cele de exprimare artistica.

La Filosofie a intrat cu o teza despre Socrate si a studiat un an si ceva. Printre bucuriile pe care i le-a rezervat aceasta facultate a fost si aceea ca l-a audiat pe George Calinescu, cu prilejul uneia dintre ultimele lui aparitii in public.

La Institutul de Teatru a fost admisa in 1947, pe muchie de cutit, printre ultimii. Era atat de emotionata, atat de rosie la fata, incat avea senzatia ca ii crapa obrazul. Imbracase o rochie cu picatele alb si roz si a recitat versuri invatate cu numai cateva zile inainte: „In doua zile am invatat o poezie de Baconski si un sonet de Eminescu, cu care am avut inconstienta sa ma prezint la examen. Dar destinul, care a avut un mare rol pentru mine, a hotarat ca trebuie sa fiu actrita“.

Si totusi, pentru Marga Barbu dansul ramasese, in continuare, pe primul plan. A dat examene la Opera si la Opereta, ...
citeste mai departe

• Tweet