Marea Dragoste / Tango - Despre dragoste si alti ingeri

Afisari: 9924

Remember MARGA BARBU

la saizeci de ani. Pe langa acestea, a onorat cu brio roluri de compozitie. Dintre ele, cea mai mare satisfactie i-a adus-o „amarata asta de Aurica“.

Din teatru a plecat inainte de 1989, pensionata cu forta. Socul despartirii a fost total neasteptat si i-a lasat un gust atat de amar, incat a facut-o sa nu regrete. Dupa o cariera de 35 de ani nu i s-a spus niciun cuvant de multumire, nici macar formal. Intrebata mereu cum e sa ai acasa un scenarist, a recunoscut ca e foarte bine, mai ales cand acesta e un scriitor de valoare si un maestru al dialogurilor. Eugen Barbu o cunostea foarte bine si multe partituri pe care i le-a scris, mai ales cele din registrul rolurilor negative, au fost de fapt provocari menite sa o determine sa-si foloseasca fiecare nuanta din zestrea resurselor interpretative. Nu l-a dezamagit niciodata. Dupa moartea scriitorului, a trait retrasa, departe de tumultul monden. Isi pastrase silueta fina, manca vegetarian si era mereu tonica, pozitiva.

Intrebata daca o intereseaza politica, a raspuns ferm: „Politica m-ar face insuportabila mie insami“. Se bucura de fiecare zi si depana cu placere amintiri de la filmari, din vremurile in care, uneori, noptile se scurgeau in dimineti, fara ca echipa sa-si dea seama. „Aceste amintiri imi fac placere, a trecut atata vreme de atunci si mie imi staruie si acum in nari, credeti ca parfumul florilor de frezia, ca in «Gran Canaria»? O, nu – mirosul dulce acrisor de «Tekute Likiddo», acel fond de ten lichid cu care ne ungeam mainile sa nu fie atat de albe si tinere. Trecut-au anii!“


Multumiri doamnei Ingrid Pintilie pentru materialele furnizate
 
 
Citeste mai multe despre: Marga Barbu, actrita, teatru

COMENTEAZA: