Prietena sau adversara? Vedetele se confeseaza...

Exista prietenie adevarata intre femei, sau sentimentele gingase apar numai atunci cind ne uitam de pe un piedestal catre destinul mai putin daruit cu noroc, bani si farmec, al colegelor noastre de sex slab si frumos? Am intrebat citeva vedete si ele ne-au depanat povesti traite sau auzite, despre rivalitati in amor, competitii de business si abile inclestari feminine.

Daciana Sirbu: In dragoste, nu accept deloc ideea ca rivalitatea este un atribut al femeilor

Rivalitatea nu este un obicei vrajitoresc al femeilor, ci un scenariu generalizat, cu functionalitate universala. Resping explicatia ca femeile au o gena speciala a conflictului cu alte femei: mai degraba functioneaza argumentul raritatii resurselor. Si al pozitiei intotdeauna dezavantajate a femeii in drumul sau catre un obiectiv. Desi vorbim prea putin despre asta, femeia este in continuare discriminata si nevoita sa faca intotdeauna eforturi mai mari decit un barbat pentru a obtine rezultate care acestuia din urma i se cuvin. De aici perceptia ca femeia iubeste rivalitatea, adora razboaiele si se hraneste din sângele adversarelor.
In dragoste, nu accept deloc ideea ca rivalitatea este un atribut al femeilor. Orice femeie care aproba aceasta premisa isi admite o slabiciune inventata. Sentimental, ambele sexe isi filtreaza tinta prin prisma competitiei. In clasa intii, colegul meu de banca ii imprumuta creioanele colorate altei fete, fiindca eu eram prea inalta, si ea – mignona.

Valentina Boureanu: Am simtit intotdeauna ca unele femei sint mai rele cu mine

Prin natura noastra, noi, femeile, tindem sa fim rivale. Rivalitatea apare in general din cauza unei doze de sensibilitate si, mai ales, de nesiguranta. Personal, eu am simtit intotdeauna ca unele femei sint mai rele cu mine, dar daca ma gindesc bine si incerc sa ma pun in locul lor, realizez ca exista o sansa ca si eu sa fi actionat la fel.
E interesant cum noi, femeile, nu sintem solidare. Exista multe prietenii strinse, stricate in lupta pentru un barbat. Acum citiva ani, am trecut printr-o experienta in care o prietena imi dorea barbatul si m-am simtit cumplit. Imi era mie rusine de rusinea ei, insa cred ca, daca barbatul de linga tine te iubeste si e normal la cap, nu va pleca de linga tine pentru nimeni.
Am simtit o data in viata ca o femeie vrea sa imi ia locul, pe plan profesional, si s-a dovedit adevarat. Prietenia s-a stricat, iar persoana a disparut din viata mea, pentru ca am realizat ca ma inconjuram de energie negativa. Cred ca astfel de porniri constituie o boala incurabila, care doar se poate agrava.

Stela Popescu: Nu-mi venea sa cred cit de rautacioasa si invidioasa era!

Mi s-a intimplat odata ca o cunostinta sa-mi spuna in fata: „Daca m-as culca si eu cu barbatul tau, te-ai supara?“ Sotul meu de atunci era un barbat frumos si foarte destept. Ea a trecut peste bun-simt si peste relatia care ne lega, pentru ca eram destul de apropiate, si a fost sincera: era atrasa de el. N-am fost ranchiunoasa si am pastrat legatura cu ea. Nu stiu daca si-a satisfacut dorinta aceasta femeie, n-am aflat niciodata. Mi-am dat seama ca era nesigura si a vrut sa arate ca poate sa mai faca o cucerire. Am fost foarte patimasa in amor, dar fara sa devin bolnav de posesiva. Tocmai de asta, nu m-am framintat noptile, gindindu-ma cine vrea sa-mi fure barbatul. Nu sint invidioasa pe femeile slabe.
In cariera, n-am fost o ambitioasa, n-am patit sa mi se puna pata pe un rol obtinut de altcineva. Nu mi-am dorit sa ajung Sophia Loren, sa fiu mare star, dar si asa am primit atitea lucruri bune de la viata! In schimb, mi-amintesc ca, imediat dupa Revolutie, o prietena mi-a spus: „Stela, sa nu te miri daca de acum incolo spectacolele tale n-or sa mai aiba succes!“. M-am uitat la ea si nu-mi venea sa cred cit de rautacioasa si invidioasa era! ...
citeste mai departe

• Tweet